În inima deșertului australian, în regiunea aridă Outback din Australia de Sud, comunitatea din Coober Pedy își desfășoară activitățile de zi cu zi în locuințe situate sub nivelul solului. Așezarea, situată la aproximativ 850 de kilometri nord de Adelaide, este caracterizată de un peisaj pustic, cu dealuri roase de vânt și terenuri răscolite de căutătorii de opal. Locuitorii folosesc aceste spații subterane pentru a dormi, a găti și a lucra, fiind protejați de condițiile climatice extreme de la suprafață.
Istoria localității a început în februarie 1915, când Willie Hutchison, fiul de 14 ani al unui membru al unei expediții, a descoperit opal în zonă. Această descoperire a transformat o simplă expediție de căutători de aur într-o așezare minieră înfloritoare. În anii 1960 și 1970, expansiunea exploatărilor și cererea crescută de pietre prețioase au atras numeroși imigranți europeni. Astfel, Coober Pedy a evoluat de la o tabără de mineri la o comunitate multiculturală, fiind cunoscută astăzi sub titlul de „Capitala mondială a opalului”.
Motivația principală pentru locuirea în subteran este protecția împotriva căldurii extreme, care la suprafață poate atinge pragul de 52 de grade Celsius. Locuințele, numite „dugouts”, sunt amenajate în galerii miniere sau săpate în dealurile de gresie la adâncimi de între 2,4 și 6,7 metri. În interiorul acestor spații, temperatura rămâne stabilă, situându-se de regulă între 19 și 25 de grade Celsius. Aproximativ jumătate dintre locuitorii orașului aleg acest stil de viață, beneficiind de costuri mult mai mici pentru răcirea locuințelor.
Spațiile subterane nu sunt simple peșteri, ci locuințe dotate cu mobilier modern, bucătării și băi, oferind un confort surprinzător. Unele proprietăți sunt atât de vaste încât proprietarii le extind prin unitatea unor terenuri alăturate cu ajutorul unor tuneluri. Deși multe case au bucătării sau băi amplasate la suprafață pentru a facilita instalațiile de apă și canalizare, interiorul rămâne un refugiu liniștit. Pentru localnici, aceste locuri oferă o protecție nu doar împotriva caniculei, ci și împotriva zgomotelor deșertului.
Viața socială din Coober Pedy include și alte structuri ascunse în stâncă, precum restaurante, hoteluri și biserici. Printre acestea se numără biserica romano-catolică Sfinții Petru și Pavel, construită în 196ată în subteran, sau biserica ortodoxă sârbică dedicată Sfântului Ilie. Turiștii pot experimenta acest stil de viață la Hotelul Desert Cave, care oferă camere amenajate în subteran. Peisajul spectaculos a atras chiar și producători de film, utilizând terenurile aride ca decor pentru producții precum „Mad Max Beyond Thunderdome”.
Coober Pedy deține un record oficial în domeniul său, fiind recunoscut de Guinness World Records ca fiind cel mai mare oraș minier subteran din lume. La momentul înregistrării acestui record, localitatea era formată din aproximativ 2.000 de locuitori și aproximativ 1.500 de locuințe subterane. Această structură unică de viață sub pământ a devenit o adaptare necesară pentru supraviețuirea într-un mediu în care temperaturile de la suprafață devin uneori insuportabile pentru locuințele convenționale.