Un nou studiu de specialitate, intitulat Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, relevă faptul că 45% dintre angajații din România se confruntă cu fenomenul de burnout. Această cifră este considerabil mai mare decât media raportată la nivelul Uniunii Europene, unde rata acestui fenomen este de 37%. Datele arată că presiunea timpului sau supraîncărcarea sunt identificate ca probleme de către 40% dintre lucrătorii români, în timp ce 24% menționează starea de stres, depresia sau anxietatea.
Percepția asupra sănătății mintale la locul de muncă rămâne una de îngrijorare pentru mulți profesioniști din România. Conform rezultatelor, 55% dintre angajații din țară consideră că dezvăluirea unei probleme legate de sănătatea mintală ar putea avea un impact negativ asupra carierei lor. Acest sentiment de teamă este mai accentuat decât în restul Europei, unde 48% dintre angajați au aceeași temere privind consecințele profesionale ale expunerii unor astfel de dificultăți.
Specialiștii în psihoterapie avertizează că persoanele cu performanțe profesionale ridicate pot ascunde semnele de epuizare pentru perioade lungi de timp. Acești angajați continuă să își îndeplinească sarcinile zilnice, chiar dacă observă o deteriorare a stării emoționale, a nivelului de energie sau a calității somnului. Paradoxal, scăderea productivității nu apare întotdeauna imediat, deoarece un angajat epuizat poate munci chiar mai mult, acceptând sarcini suplimentare sau verificând excesiv munca efectuată.
Simptomele care duc angajații la cererea de ajutor sunt adesea de natură diversă, incluzând insomnia, anxietatea, iritabilitatea sau dificultățile de concentrare. Punctul de cotitură poate fi reprezentat de un atac de panică, un conflict la serviciu sau imposibilitatea de a mai gestiona sarcini care anterior erau simple. Semnele timpurii includ trezirile nocturne cu gânduri legate de job, oboseala care persistă după concediu sau nevoia crescută de control și izolarea socială.
Pentru a preveni epuizarea, psihoterapeuții subliniază că soluția nu depinde exclusiv de angajat, ci și de mediul de lucru. Elementele esențiale includ un volum realist de muncă, stabilirea unor priorități clare, oferirea autonomiei și respectarea limitelor privind disponibilitatea în afara programului de lucru. De asemenea, posibilitatea de a discuta liber dificultățile întâmpinate este crucială pentru menținerea unui echilibru sănătos între viața profesională și cea personală.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca fiind un fenomen ocupațional, strâns legat de stresul cronic gestionat insuficient la locul de muncă. Este important de menționat că acest fenomen nu este considerat un diagnostic medical în sine, ci o consecință a mediului de lucru. Această abordare subliniază necesitatea intervențiilor la nivel organizațional pentru a reduce presiunea și supraîncărcarea care afectează forța de muncă.