Farmaciștii din România ar putea desempelege un rol mult mai activ în sistemul de sănătate, oferind servicii medicale de bază pacienților, însă acest lucru este blocat în prezent. În ciuda existenței a peste 20.000 de profesioniști în farmacii, aceștia nu pot efectua proceduri precum vaccinarea, testarea pentru gripă sau COVID, precum și monitorizarea tratamentelor. Lipsa unor reglementări clare și a unui sistem de finanțare adecvat împiedică utilizarea acestui potențial pentru îmbunătățirea îngrijirii medicale.
Lipsa unor ghiduri care să completeze normele legale actuale reprezintă un obstacol major în calea extinderii activităților în farmacii. Răzvan Munteanu, care ocupă funcția de manager și acționar la Professional Farmaline, a subliniat că procesul de implementare a acestor servicii este îngreunat de absența unor mecanisme de rambursare. Fără un suport financiar și fără instrucțiuni precise, farmaciile nu pot asuma responsabilitatea oferirii de servicii farmaceutice reglementate și legiferate pentru populație.
Implementarea acestor noi competențe ar putea aduce beneficii multiple atât pentru sistemul de sănătate, cât și pentru pacienți. Dacă farmaciștii ar putea oferi servicii de prevenție, aceștia ar putea degreva o parte semnificativă din volumul de muncă al medicilor de familie. În același timp, această evoluție ar putea ajuta pacienții să primească asistență rapidă și ar putea, în final, să contribuie la creșterea veniturilor pentru unitățile farmaceutice din întreaga țară.
Răzvan Munteanu, care este și vicepreședinte al Asociației Farmaciilor și Farmaciștilor din România (AFFR), consideră că rolul farmacistului trebuie reevaluat și reintrodus în practica medicală. Acesta a declarat la conferința ZF Health & Pharma că farmacistul este o resursă nefolosită în sistemul de sănătate actual. Conform afirmațiilor sale, rolul acestui specialist nu este definit suficient de bine de lege pentru a permite desfășurarea activităților de prevenție și a serviciilor farmaceutice reglementate.
Situația actuală evidențiază o discrepanță între numărul mare de specialiști disponibili și capacitatea reală de a oferi asistență preventivă în cadrul farmaciilor. Deși pașii spre extinderea serviciilor au fost făcuți, barierele legislative și financiare rămân active. Această stare de fapt limitează contribuția farmaciștilor la sănătatea publică, transformând o resursă umană importantă într-una care nu își poate exercita pe deplin funcțiile de prevenție și monitorizare.
În sistemul de sănătate din România, farmaciile funcționează ca puncte de distribuție a medicamentelor, însă integrarea lor în procesul de diagnosticare și prevenție necesită reforme legislative. În prezent, cadrul normativ se concentrează pe comercializarea produselor, fără a oferi un fundament juridic solid pentru actele medicale minore. Această evoluție către un model de farmacie clinică depinde direct de deciziile de finanțare și de stabilirea unor protocoale de lucru oficiale.