În perioada comunistă, o serie de crime brutale a cutremurat zona Poiana Brașov și Predeal, evenimente care au fost numite „Operațiunea Bradul”. Patru femei au fost asasinate cu o cruzime extremă într-un interval scurt de timp, însă autorul acestor fapte nu a fost niciodată identificat oficial. Speculațiile indică faptul că serviciile de informații au intervenit pentru a ascunde adevărul, protejând probabil persoane cu influență în regimul de atunci.
Prima victimă a fost Maria Sârcă, o muncitoare de la Fabrica de Panificație Timișoara, care a fost găsită moartă pe 21 septembrie 1969 în zona căii ferate de la Predeal. Tânăra fusese ucisă prin strangulare și lovită brutal în zona capului, fiind abandonată într-un șanț. După această primă victimă, situația a devenit și mai critică în februarie 1971, când a fost descoperit cadavrul unei turiste germane, Gisela Borman, găsit la rădăcina unui brad.
Moartea lui Gisela Borman a provocat o panică majoră, deoarece incidentul păta imaginea României Socialiste în fața turiștilor occidentali, chiar în pragul festivalului „Cerbul de Aur”. Ulterior, în aceeași lună, a fost găsit cadavrul lui Ana Pereanu, soția unui colonel de la Securitate, în apropierea Restaurantului Coliba Haiducilor. Modul de operare a fost identic, implicând strangularea și abuzul, ceea ce a indicat prezența unui criminal în serie care opera în zona de protocol a partidului.
Cea de-a patra victimă a fost Maria Blănaru, o femeie de 34 de ani din Cisnădie, descoperită pe 1 aprilie 1971 în zona Predeal. Autoritățile au mobilizat resurse masive pentru a identifica făptașul, percheziționând peste 71.000 de locuințe și anchetând direct peste 4.000 de persoane. În ciuda eforturilor uriașe și a implicării inspectoratelor județene sub ordinul Inspectoratului General al Miliției, criminalul a reușit să rămână în umbră, evitând capturarea.
Cercetările ulterioare au pus sub semnul întrebării rolul serviciilor de informații, în special după ce colonelul Stelian Pereanu a fost suspectat de uciderea soției sale. Deși acesta fusese arestat, se crede că a fost protejat de șefii de la Securitate și DIE, deoarece microfoanele plantate în casa sa au surprins o mărturisire a crimei. Din cauza acestui mușamalizare, cazul a fost închis în 1986 fără un vinovat cert, lăsând misterul celorlalte trei victime nerezolvat.
În perioada regimului comunist, propaganda oficială susținea constant că infracționalitatea gravă este o boală exclusivă a capitalismului. Ziarele de stat, precum Scînteia sau România liberă, promovau imaginea unei societăți perfecte, omitând știrile despre crime, violuri sau accidente grave. Faptele violente erau prezentate în presă doar ca exemple de educație, după ce vinovatul fusese deja prins, pentru a demonstra eficiența organelor de ordine.