Segregarea școlară a copiilor romi reprezintă o realitate dură în sistemul de învățământ din România, conform declarațiilor oferite de conf. univ. dr. Delia Grigore. Elevii care fac parte din această minoritate ajung adesea în unități de învățământ cu resurse insuficiente și condiții de studiu extrem de slabe. Această situație duce la o separare de facto a elevilor, afectând direct calitatea educației primite de aceștia în raport cu restul populației școlare.
Conf. univ. dr. Delia Grigore, care coordonează programul de studii de Limba și literatura romani la Universitatea din București, explică faptul că multe școli sunt segregate în cartierele de romi. Deși aceste unități sunt identificate ca fiind școli pentru romi, predarea nu se efectuează în limba romani, ceea ce anulează orice argument lingvistic pentru separare. În loc de un beneficiu cultural, aceste școli sunt subfinanțate față de instituțiile din centrele localităților, oferind un nivel de pregătire mult inferior.
Problema infrastructurii și a calității actului didactic este centrală în analiza expertizei. Școlile și clasele segregate sunt caracterizate prin dotări precare și prin prezența unor profesori necalificați sau cu un grad de pregătire mult mai scăzut. Delia Grigore subliniază că segregarea nu este un drept cultural, ci o lipsă de calitate care duce la scoaterea elevilor romi din colectiv. Această practică este motivată adesea de dorința de a nu îi integra pe acești copii în restul grupului de elevi.
Segregarea se manifestă chiar și la nivelul micro, în interiorul sălilor de clasă, prin izolarea fizică a elevilor. Delia Grigore menționează conceptul de „ultima bancă”, referindu-se la faptul că copiii romi sunt plasați în poziții care îi marginalizează în timpul procesului de învățare. Această formă de segregare internă este extrem de gravă, deoarece afectează direct implicarea și rezultatele academice ale elevilor, care sunt tratați ca o categorie separată în cadrul aceleiași unități de învățământ.
Fenomenul de separare a elevilor nu este limitat la zonele rurale, fiind prezent în toate județele țării. Delia Grigore, care activează în Comisia Națională de desegregare școlară a Ministerului Educației, a observat că există școli și clase segregate chiar și în București. Ea recomandă ca sistemul educațional să pună un accent mai mare pe teme precum alteritatea și istoria minorităților, pentru a combate aceste practici de excludere socială și educațională.
În România, deși minoritatea romă este una dintre cele mai numeroase din țară, prezența sa nu este reflectată în totalitatea statisticilor oficiale. Această discrepanță între realitatea socială și datele de la nivel național contribuie la dificultatea identificării și gestionării corecte a nevoilor specifice ale acestei comunități în cadrul sistemului de învățământ public.