În cadrul unei ediții recente a emisiunii „România, cine ești?” de la Prima TV, Mădălina Dobrovolschi a abordat tema „României invizibile”. Discuția s-a concentrat pe realitățile dure ale persoanelor care se află la marginea societății și pe mecanismele care duc la pierderea statutului de cetățean funcțional. Invitații ediției au fost Anda Șerban, directoare executivă la CeRe – Centrul de Resurse pentru participare publică, și Florin Păunescu, reprezentant al Asociației Carusel.
Analiza situației sociale indică faptul că, în anul 2025, aproximativ 27,4% din populația României era expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Dincolo de aceste date statistice, emisiunea a evidențiat procesul de degradare a vieții individuale, care poate începe cu pierderea locuinței sau a actelor de identitate. Această succesiune de evenimente duce la pierderea accesului la sănătate, la ruperea legăturilor familiale și, în final, la dispariția încrederii în posibilitatea de a ieși din această stare de vulnerabilitate.
Un punct central al dezbaterii a fost dedicat dificultăților de acces la serviciile medicale pentru persoanele fără adăpost. Discuția a subliniat riscurile pe care le asumă un individ care suferă de o boală cronică, dar nu deține acte și trăiește pe stradă. Întrebările ridicate vizează blocajele din traseul către tratament și lipsa unui suport adecvat după externarea din spitale. Pentru a combate aceste probleme, CeRe și Carusel colaborează prin proiectul „Tratament fără discriminare”, menit să identifice barierele din sistemul public de sănătate.
Prevenția a fost prezentată ca o soluție esențială pentru a evita ajungerea persoanelor în situații critice. Invitații au subliniat că ajutorul oferit după ce un om a ajuns deja pe stradă, bolnav și fără documente, nu poate reprezenta singura modalitate de intervenție. Se pune astfel accent pe necesitatea unor mecanisme care să permită oamenilor să își recapete autonomia. Obiectivul este de a înțelege ce resurse sunt necesare pentru ca un individ să poată ieși efectiv din starea de vulnerabilitate.
Discuția a căutat soluții care să permită comunităților să solicite schimbări de la autorități, transformând astfel persoanele marginalizate în cetățeni vizibili. De la intervenția directă a organizațiilor specializate, până la reformarea sistemelor, scopul este evitarea situațiilor în care oamenii sunt obligați să ajungă la limita supraviețuirii pentru a fi observați. Întrebarea fundamentală rămâne modul în care poate fi construit un sistem social care să prevină astfel de traiectorii de marginalizare extremă.
Problematica excluziunii sociale și a vulnerabilității este una complexă, fiind strâns legată de stabilitatea economică și accesul la drepturi de bază. În contextul în care indicatorii de sărăcie afectează o parte semnificativă din populație, capacitatea instituțiilor de a interveni preventiv devine crucială. Fără un mecanism de protecție care să includă persoanele fără acte sau fără adăpost, riscul ca aceste grupuri să rămână complet izolate de sistemul de sănătate și de cel social este extrem de ridicat.