Profesorul Doru Căstăian, care activează în sistemul de învățământ din Galați, a oferit declarații despre starea actuală a educației și despre modul în care alege să își desfășoare activitatea. Acesta a subliniat dificultățile financiare cu care se confruntă cadrele didactice, menționând că trăiește modest și că orice neprevăzut material îl scoate din zona de siguranță financiară. În ciuda acestor provocări, profesorul refuză să renunțe la vocația sa și caută modalități de a-și inspira elevii în fiecare zi.
Doru Căstăian ocupă mai multe funcții, fiind profesor asociat la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, dar și metodist la Casa Corpului Didactic. De asemenea, acesta predă științe socioumane la Liceul de Arte „D. Cuclin” din Galați și este recunoscut printre laureații MERITO. Deși este o figură cunoscută și apreciată de elevi, el exprimă o dezamăgire profundă față de direcția în care evoluează învățământul românesc și față de măsurile guvernanților.
În ceea ce privește metodologia sa de predare, profesorul compară fiecare oră de curs cu o ceremonie a ceaiului, inspirându-se din tradițiile japoneze. Doru Căstăian susține că fiecare sesiune de curs trebuie să fie unică și semnificativă, evitând repetitivitatea și abordând procesul educațional cu o conștientizare totală. Obiectivul său principal este ca elevii să plece din sala de clasă într-o stare diferită față de cea în care au intrat la începutul orei.
În contextul recent al protestelor elevilor, Doru Căstăian a criticat reacțiile vindicative și comentariile toxice apărute în societate. El consideră că reacția elevilor a fost una rațională și de bun-simț, fără a perturba procesul de învățământ. Profesorul avertizează însă asupra pericolului de a cădea în resentiment, definind acest fenomen ca fiind o „ruminație” și o „otravă permanentă” care nu ar trebui să atingă cadrele didactice.
Mesajul său de avertizare este unul dur: „Nu trebuie să devii vreodată un ghem de otravă”. Conform profesorului, dacă un educator ajunge să simtă o asemenea toxicitate față de elevi sau societate, ar trebui să ia în considerare schimbarea domeniului de activitate. El subliniază că resentimentul reprezintă o formă de otravă vărsată în capul celorlalți, afectând astfel întregul ecosistem educațional și relația dintre generații.
Sistemul de învățământ din România traversează perioade de transformări și presiuni constante, fiind subiectul unor dezbateri privind condițiile de viață ale cadrelor didactice și modul de gestionare a relației cu elevii. Tensiunile dintre guvernanți și mediul școlar rămân un punct sensibil în discuțiile despre calitatea educației și despre necesitatea unor măsuri care să protejeze atât nevoile elevilor, cât și demnitatea profesorilor.