Fenomenul palatelor cu turnulețe, care a început să fie vizibil în România la mijlocul anilor ’90, a devenit un stil arhitectural specific în anumite zone. Aceste construcții extravagante, ridicate de familii de romi bogați, au început să fie întâlnite și în alte țări din spațiul balcanic. Deși sunt prezente și în Serbia, Bulgaria sau Bosnia, mulți observatori consideră că exemplele din România sunt mult mai excentrice și marcate de un exces decorativ pronunțat.
Aceste vile se caracterizează prin numeroase etaje, acoperișuri care amintesc de pagodele din Asia, decorațiuni stridente și interioare din marmură. Fațadele sunt adesea marcate cu numele proprietarilor, iar gardurile metalice sunt bogat ornamentate, totul pentru a sublinia noul statut social. Impactul vizual este amplificat de contrastul izbitor dintre aceste edificii și mediul înconjurător, de cele mai multe ori format din gospodării modeste și zone cu infrastructură deficitară.
Cercetătorul François Ruegg explică faptul că, după căderea regimurilor comuniste, noile elite au folosit opulența pentru a-și afișa averea public. Spre deosebire de tradiția burgheză care cere discreție, noii îmbogățiți din Est preferă afișarea succesului economic într-un mediu marcat de sărăcie. Vilele extravagante au devenit un instrument de recunoaștere socială, chiar dacă proprietarii nu au întotdeauna o cultură a cheltuirii banilor asociată cu rafinamentul.
În România, recordul de construcții de acest tip aparține comunei Buzescu din județul Teleorman, unde au fost ridicate peste 100 de palate. Un exemplu cunoscut este reședința lui Dan Finuțu, care a construit un palat asemănător Judecătoriei din Caracal. În alte localități precum Strehaia, Caracal, Sibiu, Huedin sau Hunedoara, vechile mahalale s-au transformat în cartiere dominate de aceste vile cu arhitectură excentrică, schimbând radical peisajul local.
În restul regiunii, în Serbia, aceste case sunt numite „case ale gastarbeiterilor” și apar adesea în estul țării. În Macedonia de Nord, stilul este întâlnit în zona Šutka, în timp ce în Ungaria construcțiile sunt mai puțin numeroase, dar sunt prezente și în Budapesta. În Bosnia și Herțegovina, acest stil este considerat rar și este adesea asociat cu familii de romi, deși localnicii tind să copieze mai degrabă modelele austriace sau germane.
Deși aceste clădiri sunt proiectate pentru a impresiona, multe sunt locuite doar parțial sau sunt folosite doar ocazional de proprietarii care muncesc în Occident. În unele țări, precum Bulgaria, acest stil este numit „mutrobaroc”, făcând trimitere la un baroc de tip mafiot. Discuțiile de pe platformele online arată că, pentru mulți, aceste palate reprezintă o competiție de înălțime și număr de turnulețe pentru a ocupa o poziție superioară în ierarhia comunității.