Un candidat la programul de masterat al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA a fost victimele unei erori de comunicare oficială. Matei, tânărul vizat, a primit pe 19 septembrie un e-mail prin care universitatea îi confirma admiterea la facultate. Mesajul îi indica clar pașii pentru confirmarea locului cu taxă în perioada 21-23 septembrie, solicitând depunerea documentelor și plata taxelor de înmatriculare și a primei rate.
Situația a devenit problematică în momentul în care tânărul s-a prezentat pentru înmatriculare și a aflat că nu poate fi acceptat. Ulterior, instituția a clarificat faptul că Matei se afla, de fapt, pe lista de așteptare, deoarece toate locurile pentru programul ales fuseseră deja ocupate. Deși facultatea i-a oferit posibilitatea de a se înscrie la un alt masterat cu locuri disponibile, acesta a refuzat oferta, dorind să urmeze Masteratul în Comunicare Managerială și Resurse Umane.
Problema centrală ridicată în urma acestui incident vizează modul în care instituțiile gestionează comunicarea oficială. Un mesaj de admitere nu este o simplă conversație, ci o informație pe care cetățenii o folosesc pentru a lua decizii importante. În acest caz, s-a observat o asimetrie între rigoarea cu care se aplică regulile cetățenilor și modul aproximativ în care instituția își asumă responsabilitatea pentru mesajele eronate trimise către aceștia.
Erorile de acest tip pot genera o scădere a încrederii în sistemul public. Dacă o instituție trimite o confirmare clară, iar candidatul acționează în baza ei pentru a afla ulterior că informația este falsă, acesta va deveni mult mai prudent. Această experiență repetată în administrație, sănătate sau educație contribuie la ideea că cetățenii nu se pot baza pe regulile și procedurile oficiale, preferând să verifice totul suplimentar.
În organizațiile cu instituții slabe, costul unei greșeli este transferat de obicei către persoana aflată într-o poziție mai vulnerabilă. În acest caz, universitatea a transmis o informație eronată, iar candidatul este cel care trebuie să își refacă planurile de viitor. O instituție matură ar trebui să nu se limiteze la a spune că a fost o greșeală, ci să explice cum va repara situația și ce va schimba pentru a preveni repetarea incidentului.
În România, studiile arată o discrepanță majoră între valorile pe care oamenii le revendică și modul în care percep societatea. În timp ce angajații români se consideră oameni de încredere, onesti și responsabili, la nivel de societate, încrederea coboară pe locul 20, iar integritatea pe locul 43. Această ruptă reflectă dificultatea de a transforma valorile personale în norme comune care să funcționeze în cadrul instituțiilor de stat.