O mare parte dintre angajații din România se confruntă cu fenomenul de burnout, depășind nivelul înregistrat la nivelul Uniunii Europene. Conform studiului Occupational Health Solution Pulse 2025, aproximativ 45% dintre lucrătorii din țară se află în această stare de epuizare, în timp ce media europeană este de 37%. Această situație este alimentată în principal de volumul uriaș de sarcini și de presiunea timpului, care transformă oboseala cronică într-o problemă cotidiană pentru mulți dintre cei care activează în companii.
Analiza indică faptul că 40% dintre angajații români identifică supraîncărcarea sau presiunea timpului ca fiind principala lor problemă. În plus, 24% dintre respondenți menționează că stresul, anxietatea sau depresia sunt factori direct legați de activitatea lor profesională. Această presiune constantă duce la o deteriorare a stării emoționale, a energiei și a calității somnului, elemente care sunt adesea ignorate de angajați sub pretextul unor perioade de lucru aglomerate, deși semnalele de alarmă sunt prezente.
O problemă majoră identificată în raport este reticența angajaților de a discuta deschis despre sănătatea lor psihică. Aproape 55% dintre angajații din România se tem că dezvăluirea unor astfel de probleme ar putea afecta negativ cariera sau ar putea duce la marginalizarea lor în cadrul firmei. Acest procent de temeri este mai mare decât cel observat în restul Europei, unde 48% dintre oameni manifestă aceeași îngrijorare legată de posibilele repercusiuni profesionale ale vulnerabilității psihologice.
Specialiștii avertizează că persoanele cu performanțe ridicate pot ascunde semnele epuizării pentru o perioadă lungă de timp. Aceștia pot continua să își îndeplinească sarcinile, deși pot prezenta simptome precum insomnia, iritabilitatea, dificultățile de concentrare sau atacuri de panică. Punctul de cotitură apare adesea atunci când angajatul nu mai poate gestiona sarcini care anterior erau simple, sau când apar conflicte la serviciu și o nevoie crescută de control, ducând la o distanțare față de activitatea profesională.
Pentru a preveni acest fenomen, este necesară o schimbare în modul în care este gestionată munca la nivel de management. Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca pe un fenomen ocupațional legat de stresul cronic gestionat insuficient, nu ca pe un diagnostic medical propriu-zis. Managerii au rolul de a asigura un volum de muncă realist, priorități clare și autonomie, stabilind în același timp limite ferme privind disponibilitatea angajaților în afara orelor de program.
Fenomenul de burnout este recunoscut la nivel internațional ca fiind o consecință directă a mediilor de lucru nesănătoase. Deși nu este clasificat ca o boală în sine, impactul său asupra productivității și sănătății publice este semnificativ. Gestionarea corectă a stresului și implementarea unor politici de echilibru între viața personală și cea profesională sunt esențiale pentru reducerea ratelor de epuizare în cadrul organizațiilor moderne.