Efectele secetei asupra vegetației au persistat în anul 2024 pe o suprafață de 17,5% din teritoriul României, conform noii ediții a Anuarului regional Eurostat. Această cifră plasează țara noastră printre cele mai afectate state din Uniunea Europeană, având una dintre cele mai mari ponderi de terenuri cu productivitate redusă. Datele, care sunt prezentate în ediția 2026 a anuarului, descriu situația din anul precedent, fără a reprezenta o evaluare a stării actuale a secetei.
Indicatorul utilizat de Eurostat nu măsoară absența precipitațiilor sau nivelul râurilor, ci identifică zonele unde un deficit sever de umiditate a solului a dus la o scădere a productivității vegetației. Această productivitate nu a reușit să revină la nivelurile de referință stabilite pentru perioada 2000–2020. Metoda combină existența deficitului de umiditate în timpul sezonului de vegetație cu incapacitatea ecosistemelor de a recupera performanța biologică după episodul de secetă.
La nivel european, România se regăsește în grupul celor șase state membre unde ponderea suprafeței afectate a depășit pragul de 10%. În acest context, Malta deține cel mai mare procent, cu 57,5%, urmată de Bulgaria cu 20,1%, România cu 17,5%, Cipru cu 13%, Grecia cu 11,4% și Italia cu 10,7%. Analiza arată că impactul a fost resimțit în toate regiunile NUTS 3 ale României, demonstrând o distribuție generalizată a efectelor asupra ecosistemelor.
Distribuția pe județe relevă situații extreme în anumite zone, Galați și Botoșani fiind regiuni unde peste jumătate din suprafața totală a fost afectată. Aceste două județe fac parte dintr-un grup select de doar 19 regiuni europene care au depășit pragul de 50% din teritoriu afectat. Dacă privim suprafața efectivă în kilometri pătrați, Caraș-Severin apare printre cele mai afectate regiuni din Europa, având 977 km² de teren cu productivitate neatingătoare nivelul de referință.
Impactul secetei nu este limitat doar la sectorul agricol, deși terenurile agricole reprezintă 55,9% din suprafața afectată la nivelul Uniunii Europene. Pădurile și zonele împădurite constituie 21,4%, în timp ce pajiștile reprezintă 9,1% din total. Agenția Europeană de Mediu subliniază că acest indicator nu măsoară seceta hidrologică, deci regiunile cu probleme grave la nivelul apelor subterane sau al rezervoarelor pot fi omise din acest calcul specific.