O serie de documente ale fostei Securități, care au fost desecretate recent de către CNSAS, oferă o imagine surprinzătoare asupra condițiilor de lucru de la Șantierul Naval Tulcea. Proiectul, care a fost aprobat în septembrie 1974 cu scopul de a susține dezvoltarea flotei de pescuit oceanic, a fost marcat de o organizare deficitară. Deși finalizarea unității de producție era programată pentru anul 1980, documentele arată că procesul de construcție a fost plin de probleme tehnice și de securitate.
În martie 1978, unitatea de producție se confrunta cu lipsuri de echipamente de bază, deși urma să construiască nave maritime importante. Muncitorii nu dispuneau de suficiente ciocane, rașchete, role de vopsit sau vopsele necesare activității lor zilnice. Pe lângă lipsa uneltelor, instalația electrică era insuficientă pentru a susține echipamentele puternice, ceea ce genera riscuri constante de incendiu. Totodată, infrastructura de bază era extrem de precară, vestiarele și grupurile sanitare fiind insuficiente pentru numărul de angajați.
Problemele de disciplină au fost de asemenea evidențiate în notele informative din octombrie 1978. Documentele semnalează faptul că unii muncitori consumau alcool și participau la jocuri de noroc în timpul programului de lucru, fără ca maștrii să intervină pentru a opri aceste abateri. Mai mult, s-a constatat că unii angajați erau utilizați de șefi pentru a rezolva probleme de natură personală. Această dezorganizare a afectat direct modul în care se desfășura activitatea în cadrul șantierului naval.
Siguranța elevilor care făceau practică în șantier a reprezentat un alt punct critic semnalat de informatorii Securității. Într-o notă din februarie 1979, s-a descris un incident în care arderea unor țevi a generat un fum care a împiedicat vizibilitatea în timpul lucrărilor de așchiere. Acest fum a dus la inhalarea de gaze toxice de către elevi, punându-le în pericol sănătatea. În același interval, s-au raportat și alte nereguli, precum depozitarea defectuoasă a materialelor și lipsa pazei la fabrica de oxigen.
Chiar și lansarea la apă a navei „Putna” în martie 1980 a fost marcată de dificultăți și riscuri de avarie. Lipsa de implicare a beneficiarului, Întreprinderea de Pescuit Oceanic, a pus în pericol atât nava, cât și instalațiile portuare implicate în operațiune. Toate aceste informații provin din dosarul 9963 al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, oferind detalii despre disfuncționalitățile unei investiții de anvergă prezentate oficial ca un succes al dezvoltării industriale.
Construcția șantierelor navale a reprezentat un pilon important al politicii de industrializare a României în perioada socialistă. În timp ce proiectele oficiale erau prezentate ca succese ale regimului, documentele de arhivă dezvăluie adesea o realitate diferită, marcată de lipsuri materiale și probleme de management. Aceste cazuri de disfuncționalitate administrativă și tehnică sunt acum studiate prin prisma documentelor deținute de CNSAS.