Documente de arhivă ale CNSAS dezvăluie o realitate marcată de dezorganizare și lipsuri materiale la Șantierul Naval Tulcea în anii ʼ70. Deși investiția fusese aprobată încă din septembrie 1974 pentru a construi nave maritime destinate flotei de pescuit oceanic, procesul de construcție a fost marcat de dificultăți majore. Proiectul, care avea finalizarea programată pentru anul 1980, se confrunta cu o infrastructură deficitară și cu probleme de management intern.
În martie 1978, unitatea de producție se confrunta cu o lipsă acută de unelte de bază necesare lucrărilor. Muncitorii nu dispuneau de suficiente ciocane, rașchete, role de vopsit sau vopseluri pentru a îndeplini sarcinile. Pe lângă lipsa materialelor, instalația electrică era insuficientă pentru a susține echipamentele puternice, ceea ce genera riscuri de incendiu. De asemenea, condițiile de igienă erau precare, vestiarele și grupurile sanitare fiind insuficiente pentru personal.
Problemele de disciplină au fost semnalate în octombrie 1978, când documentele au evidențiat comportamente nepotrivite în timpul programului de lucru. Unii angajați consumau alcool sau participau la jocuri de noroc, fără ca maștrii să intervină pentru a opri aceste acțiuni. Mai mult, s-a observat utilizarea unor angajați pentru rezolvarea unor probleme de natură personală ale șefilor, ceea ce a afectat organizarea muncii în cadrul șantierului naval.
Siguranța elevilor a fost, de asemenea, pusă în pericol în timpul practicelor desfășurate la șantier. O notă informativă din februarie 1979 descrie un incident în care arderea unor țevi a produs un fum care a afectat vizibilitatea în timpul lucrărilor de așchiere. Acest fenomen a dus la inhalarea de gaze toxice de către elevi, care se aflau în imediata apropiere a atelierului. Riscurile au fost accentuate și de depozitarea defectuoasă a materialelor.
La sfârșitul anului 1979, securitatea șantierului a fost pusă sub semnul întrebării din cauza lipsei de pază la fabrica de oxigen. Existau temeri legate de posibile accidente și de blocarea liniei ferate utilizate pentru aprovizionarea fabricii. Chiar și lansarea la apă a navei „Putna” în martie 1980 a fost marcată de probleme, din cauza lipsei de implicare a beneficiarului, Întreprinderea de Pescuit Oceanic, care a pus în pericol nava și instalațiile portuare.
Aceste documente arhivistice reflectă disfuncționalitățile unei investiții industriale care era prezentată oficial ca parte a dezvoltării economice a României socialiste. În contextul istoric al epocii, astfel de proiecte de anvergură erau considerate piloni ai industrializării, însă arhivele Securității arată că implementarea lor a fost îngreunată de lipsa resurselor și de managementul defectuos.