Disputele dintre locatarii unui bloc privind plata liftului reprezintă o problemă recurentă în asociațiile de proprietari. De cele mai multe ori, persoanele care locuiesc la parter sau la primul etaj contestă necesitatea de a achita costurile de întreținere și consumul de energie pentru un ascensor pe care nu îl utilizează niciodată. Deși din punct de vedere individual această taxă poate părea nedreptă, cadrul legal stabilit de Legea nr. 196/2018 oferă răspunsuri clare pentru gestionarea acestor cheltuieli.
Conform legislației în vigoare, liftul este clasificat drept proprietate comună indivizibilă a întregului imobil. Acest lucru înseamnă că toți proprietarii dețin o cotă-parte din toate instalațiile și spațiile comune, începând de la acoperiș până la subsol, incluzând fațada și casa scării. Din acest motiv, cheltuielile legate de lift sunt împărțite în două categorii distincte: cele de întreținere și cele de consum de energie electrică, fiecare având reguli de repartizare diferite.
În prima parte, cheltuielile pentru reparații, modernizări și întreținere sunt considerate costul de deținere a bunului comun. Acestea includ reparațiile capitale, reviziile tehnice lunare efectuate de ISCIR sau înlocuirea pieselor componente. Conform legii, aceste costuri se repartizează tuturor proprietarilor, indiferent de etajul la care aceștia locuiesc, proporțional cu cota-parte de proprietate, calculată pe baza suprafeței utile a apartamentului.
În a doua parte, cheltuielile cu energia electrică necesară funcționării motoarelor de la ascensoare sunt tratate separat. Articolul 82 din Legea 196/2018 prevede că aceste costuri, care reprezintă serviciile neindividualizate prin contoare, se repartizează de regulă pe numărul de persoane care locuiesc în imobil. Astfel, în timp ce mentenanța este o obligație de proprietate, consumul de curent este o cheltuială de funcționare legată de utilizarea serviciilor comune.
Există însă o modalitate prin care locatarii de la parter, demisol, subsol, mezanin sau etajul 1 pot fi scutiți de plata energiei electrice. Articolul 85 permite Asociației de proprietari să ia o hotărâre în cadrul adunării generale pentru a exonera aceste persoane, cu condiția ca accesul în locuințele lor să se facă fără utilizarea ascensorului. Această scutire se aplică strict la cota de energie electrică și nu poate fi extinsă asupra fondului de reparații sau a contractului de mentenanță.
Regularea asociațiilor de proprietari în România este un proces complex care vizează administrarea bunurilor comune și respectarea cotelor-parte. Legislația impune ca nicio persoană să fie exonerată de obligația de a contribui la cheltuielile asociației doar pentru că a renunțat la folosirea părților comune. Astfel, echilibrul între drepturile de proprietate și costurile de funcționare este menținut prin votul majorității în cadrul ședințelor de bloc.