Universitățile din marile centre universitare din România ar putea ajunge în topul 200-300 al clasamentelor mondiale dacă își unifică output-ul științific, explică Daniel David. Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fost ministru al Educației și Cercetării a subliniat că, deși există un potențial pentru cercetare avansată, fragmentarea actuală a instituțiilor afectează poziționarea acestora la nivel internațional.
Problema principală constă în organizarea actuală, rezultată din reforma din 1948 și din decizii ulterioare, precum separarea facultăților de medicină. Daniel David menționează că, dacă universitățile din centrele istorice precum București, Cluj, Iași sau Timișoara ar fuziona eforturile de cercetare, fiecare centru ar putea avea o universitate de calificare mondială. De exemplu, reunind instituțiile din Iași, precum Cuza, medicina, universitatea tehnică și agronomia, s-ar obține o entitate de top.
În prezent, succesul unor instituții este limitat și temporar din cauza lipsei de organizare. Daniel David precizează că UBB reușește uneori să intre în clasamentul Shanghai pentru o scurtă perioadă, în pragul primelor 700-800 locuri, în timp ce Carol Davila poate obține rezultate în anumite ranking-uri bazate pe publicațiile biomedicale. Aceste exemple demonstrează că mediul academic permite cercetarea avansată, însă aceasta este prea fragmentată pentru a asigura o prezență constantă în topurile globale.
Profilul academic specific al unor instituții, precum cel al UBB, reprezintă un alt obstacol în fața clasamentelor precum Shanghai. Universitatea are o componentă dominantă de Arts and Humanities și Social Sciences, domenii care publică mai mult sub formă de cărți și capitole, în loc de articole Web of Science. În contrast, universitățile din Vilnius, Ljubljana sau Belgrad reușesc să fie în top 500 deoarece integrează toate domeniile: științe sociale, științe, medicină și tehnologie.
Pentru a evita modelul francez de organizare impus de sus în jos, Daniel David propune utilizarea unor stimulente financiare pentru a încuraja concentrațiile metropolitane în centrele istorice. El a menționat că urmărește cu interes dezvoltarea universităților din centre emergente precum Sibiu, Brașov, Oradea sau Galați. Aceste instituții, care s-au dezvoltat semnificativ după Revoluție, tind să funcționeze ca unități metropolitane integrate, devenind tot mai puternice în viitorul apropiat.
Clasamentele universitare internaționale, precum Shanghai sau cele utilizate de agențiile de rating educațional, evaluează performanța instituțiilor prin prisma numărului de publicații științifice și al citărilor. În România, această evaluare este influențată de structura fragmentată a sistemului de învățământ superior, unde specializările sunt distribuite în multiple entități separate, ceea ce reduce impactul colectiv al cercetării românești în fața marilor universități globale.