Conceptul de „oraș de 15 minute”, care presupune accesul la serviciile esențiale prin mers pe jos sau cu bicicleta, rămâne un obiectiv îndepărtat pentru regiunea București-Ilfov. În prezent, locuitorii din această zonă petrec în medie 73 de minute pe drumul spre locul de muncă, deși distanța medie este de doar 16 kilometri. Un studiu SD Worx indică faptul că aproximativ 33% dintre repondenți petrec cel puțin 90 de minute în trafic, iar 23% parcurg drumul în cel puțin două ore.
Ionuț Ciurea, directorul Asociației Pro Infrastructura, susține că implementarea reală a acestui model în Capitală și în marile orașe poate dura cel puțin 10 ani. Specialistul explică faptul că infrastructura actuală face acest concept practic imposibil în prezent, fiind necesare schimbări de strategie pentru a integra mobilitatea. Obiectivul ar trebui ca oamenii să poată parcurge 80-90% din traseele obișnuite în 15 minute, folosind mersul pe jos, bicicleta sau transportul public.
Bucureștiul ocupă locul al doilea în topul orașelor europene cu cel mai aglomerat trafic, conform datelor de la Compare the Market. Viteza medie de deplasare este de doar 18,5 km/h, iar șoferii pierd anual 171 de ore în trafic pentru un traseu standard de 10 km. Ionuț Ciurea menționează că această situație este cauzată de un management defectuos, deoarece marile bulevarde au potențialul de a găzdui și alte forme de transport, nu doar mașini personale.
O barieră majoră în calea decongestionării este rezistența la schimbare a cetățenilor, care preferă confortul mașinii personale. Deși mulți își doresc un oraș mai curat, mulți sunt împotriva transportului alternativ. Ionuț Ciurea subliniază că mașina personală este cel mai ineficient mijloc de transport, ocupând un volum mare pentru un singur pasager, în timp ce în București și alte orașe mari există o lipsă de dorință de a opta pentru mobilitatea integrată.
Problemele sunt accentuate de dificultățile de integrare a serviciilor de transport. De exemplu, lipsa unui bilet unic între metrou și transportul de la suprafață este o problemă reală, din cauza faptului că STB este în insolvență, iar Metrorex nu ține de administrația orașului. Ionuț Ciurea afirmă că proiectele actuale sunt adesea doar soluții temporare care mută traficul de la un punct la altul, fără a rezolva problema de fond a mobilității.
În România, mobilitatea urbană rămâne o temă complexă, în contextul în care infrastructura și managementul sunt adesea criticate. În timp ce orașele europene precum Paris sau Oslo au implementat măsuri de eficientizare, în România lipsesc atât curajul administrației, cât și o dorință de schimbare din partea societății civile. Această lipsă de impuls de la nivelul autorităților și al cetățenilor limitează capacitatea de a transforma orașele în spații mai locuibile.