Studenții care încep noul an universitar se confruntă cu o alegere dificilă între căminele de stat și locuințele private. Deși căminele oferă o variantă mult mai ieftină, la nivelul întregii țări, în medie, doar un student din cinci reușește să obțină un loc în aceste structuri de cazare. Această situație pune presiune pe numărul limitat de locuri disponibile pentru mii de tineri care doresc să locuiască în orașele universitare.
Pregătirile pentru mutare sunt intense, iar studenții încearcă să își echipeze camerele cu tot ce este necesar pentru viața de zi cu zi. Unii tineri aduc din casă electrocasnice precum espressoare, roboți de bucătărie, cuptoare cu microunde sau fierbătoare de apă pentru a asigura confortul minim. Există studenți care se organizează prin colectarea unor alimente precum cartofi, roșii sau zacuscă, încercând să gestioneze costurile și logistica vieții în cămin.
Costurile variază în funcție de instituția de învățământ și de calitatea dotărilor oferite. La Politehnică, de exemplu, prețul pentru un loc într-o cameră de cămin este cuprins între 365 și 1.000 de lei pe lună, cele mai scumpe fiind destinate în principal olimpicilor. În cadrul Universității din București, opt facultăți din cele 16 au finalizat deja procesul de repartizare, iar în unele cazuri, studenții plătesc câte 330 de lei pe lună începând cu luna octombrie.
Comparația cu piața privată evidențiază avantajul financiar al căminelor de stat. Un student a menționat că diferența dintre o chirie și o garsonieră poate depăși 1.000 de lei, fără a lua în calcul costurile suplimentare pentru utilități. În ceea ce privește cazarea privată, un loc într-o cameră triplă începe de la 194 de euro pe lună, preț care include deja utilitățile, fiind o alternativă mult mai costisitoare pentru bugetul unui student.
Situația capacității de cazare este una de sub cererea existentă în România. În întreaga țară există aproximativ 100.000 de locuri disponibile în căminele de stat, însă numărul total de studenți este de aproximativ 500.000. Această discrepanță matematică explică dificultatea de a obține un loc și necesitatea de a recurge la soluții de cazare private, care sunt însă mult mai oneroase pentru majoritatea tinerilor care studiază în marile centre urbane.
Evoluția costurilor cu locuințele în mediul universitar reflectă o tendință generală de creștere a prețurilor în marile orașe. În timp ce căminele de stat rămân o opțiune de bază, deficitul de locuri forțează mulți studenți să își revaduce bugetele lunare. Această problemă de infrastructură socială rămâne un punct critic pentru accesibilitatea educației superioare în România.