Cumpărătorii de apartamente trebuie să evalueze dincolo de finisaje elemente fundamentale precum lumina naturală, posibilitatea de aerisire, compartimentarea spațiului și starea instalațiilor. Diferențele dintre generațiile de clădiri sunt marcate de anul construcției, calitatea proiectării și modul în care au fost efectuate intervențiile în timp. Specialistul Mihai Drișcu subliniază că o evaluare corectă implică verificarea structurii clădirii și a relației cu vecinătatea înainte de finalizarea tranzacției.
Fondul locativ ridicat înainte de 1989 include diverse tipuri de construcții, de la zidărie portantă la structuri în cadre de beton armat sau panouri prefabricate. Cercetările arată că peste 90% din clădirile rezidențiale noi construite între 1960 și 1977 se bazau pe proiecte tip, ceea ce a permis construcția de masă. Totuși, repetarea acestor proiecte nu a eliminat diferențele dintre sistemele de rezistență utilizate în acele decenii.
Normativele de proiectare seismică au evoluat semnificativ, trecând de la P13-63 și P13-70 la standardul P100-78, aprobat în iunie 1978 după cutremurul din 1977. Această schimbare a adus reglementări specifice pentru pereții de beton armat și pentru clădirile din panouri mari, vizând creșterea siguranței. Mihai Drișcu menționează că anii '70 au fost cei mai buni pentru construcții, în timp ce anii '80 au marcat o decădere a calității.
În ceea ce privește locuințele noi, acestea beneficiază de reglementări europene, însă presiunea investitorilor și a agenților imobiliari poate afecta proiectarea și execuția. Deși există reguli care interzic vânzarea apartamentelor înainte de recepție, cumpărătorii ar trebui să urmărească fazele de „lucrări ascunse” pentru a evita problemele ulterioare. Un specialist poate ajuta la identificarea unor detalii critice precum ventilația, orientarea sau hidroizolația, esențiale pentru durabilitatea locuinței.
Problemele locuințelor vechi includ și necesitatea unor consolidări sau schimbări totale de instalații, procese care adesea nu au avut loc în ultimele decenii. În România, reabilitarea termică s-a limitat adesea la aplicarea polistirenului pe fațade, o soluție considerată parțială de către Mihai Drișcu. La nivel european, se pune accent pe modernizarea și refuncționalizarea clădirilor vechi pentru a evita demolarea, din cauza amprentei de carbon ridicate.
Evaluarea unei clădiri necesită o distincție clară între arhitectură și structură, fiecare aspect necesitând expertiză specifică. Pentru a determina o clasă de risc seismic, este obligatorie expertiza unui specialist atestat, deoarece trecerea prin cutremurul din 1977 nu garantează automat siguranța actuală. Consultarea unui arhitect sau a unui proiectant de structuri înainte de achiziție rămâne cel mai sigur mod de a evita costurile enorme și nedorite pe termen lung.