Tot mai mulți profesioniști aleg să rămână în roluri de specialiști, evitând sau refuzând pozițiile manageriale în cadrul organizațiilor. Această tendință, observată de liderii de business și profesioniștii din HR, indică faptul că apetitul pentru leadership scade constant. Viorel Panaite, din Human Invest, subliniază că organizațiile trebuie să construiască roluri care să merite dorința angajaților, în timp ce aceștia trebuie să accepte responsabilitatea și disconfortul necesar creșterii profesionale.
Fenomenul nu este unul nou, semnele apărând încă de la finalul anilor 2000, însă acesta s-a accentuat semnificativ în ultimii ani. Datele internaționale confirmă această direcție, un studiu realizat în 2025 de Investors in People și YouGov arătând că 52% dintre angajați nu își doresc un rol managerial. În același interval, doar 32% dintre aceștia consideră această poziție ca fiind una atractivă pentru cariera lor.
Alte cercetări recente din 2025 întăresc această imagine de criză a leadershipului în companii. Studiul realizat de CEGOS indică faptul că peste o treime dintre angajații identificați ca potențiali manageri refuză această direcție de carieră. Mai mult, LinkedIn a constatat într-un sondaj amplu desfășurat anul trecut că doar trei specialiști din zece își doresc, în viitor, să ocupe un rol de conducere în cadrul unei structuri.
Impactul acestui fenomen este vizibil în companiile aflate în expansiune, unde lipsa lideri potriviți poate bloca ritmul necesar de dezvoltare. Viorel Panaite menționează un client din domeniul logisticii care, în plin proces de expansiune accelerată, s-a confruntat cu lipsa liderilor capabili să canalizeze energiile organizației. În acest caz, succesul anterior a adus un confort care a scăzut curiozitatea și apetitul pentru asumarea riscurilor și experimentare.
Managerii moderni sunt adesea percepuți ca fiind prinși între presiuni multiple, de la echipe și superiori, până la clienți exigenți și restructurări. Rolul implică rezolvarea conflictelor, răspunsul la mesaje în afara programului și asumarea rezultatelor fără controlul total asupra factorilor care le influențează. Leadershipul necesită decizii delicate și oferirea de feedback, procese care pot fi dificile, dar care contribuie la maturizarea profesională.
Evoluția pieței muncii arată o schimbare de paradigmă în ceea ce privește prioritățile angajaților, punând un accent tot mai mare pe echilibrul dintre viața personală și cea profesională. Această orientare către protejarea împotriva stresului poate duce la evitarea rolurilor de conducere, considerate adesea toxice sau epuizante. Totuși, experiențele care solicită angajații rămân esențiale pentru dezvoltarea capacităților de leadership pe termen lung.