Regiunile Sud-Est și Sud-Vest Oltenia se află în grupul celor mai afectate teritorii din Uniunea Europeană în ceea ce privește riscul de sărăcie sau excluziune socială. Conform datelor pentru anul 2025, în Sud-Est rata acestui indicator a fost de 38%, în timp ce în Sud-Vest Oltenia proporția a ajuns la 36%. Aceste valori depășesc pragul de 31,5% stabilit de Eurostat pentru identificarea celor 24 de regiuni cu cele mai ridicate valori din totalul de 243 de regiuni UE.
În cadrul României, Sud-Est ocupă primul loc în ceea ce privește vulnerabilitatea, fiind pe locul al zecelea la nivel european în clasamentul regional. Sud-Vest Oltenia urmează imediat în țară, cu o rată de 36%, în timp ce Nord-Est se situează la 30,3%. Alte regiuni precum Nord-Vest și Sud-Muntenia au valori de 27,5%, Centru de 24,1%, iar Vest de 20,2%. Contrastul este cel mai puternic în raport cu București-Ilfov, unde rata este de doar 13,6%.
Indicatorul utilizat, numit AROPE, nu măsoară exclusiv sărăcia monetară, ci include persoane afectate de cel puțin una dintre trei forme de vulnerabilitate economică și socială. Acestea sunt: un venit disponibil sub pragul național de risc de sărăcie, privarea materială și socială severă sau trăirea într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii. Prin urmare, o rată de 38% în Sud-Est nu înseamnă că toți acești locuitori trăiesc sub pragul monetar, ci pot fi incluși prin celelalte criterii.
La nivel național, media României este de 27,4%, o valoare care depășește media Uniunii Europene de 20,9%. România ocupă locul trei în UE la acest indicator, fiind depășită doar de Bulgaria, cu 29%, și Grecia, cu 27,5%. În întreaga Uniune Europeană, aproximativ 92,7 milioane de persoane se află la risc de sărăcie sau excluziune socială. Deși România a înregistrat progrese, reducerea riscului nu s-a produs uniform în toate zonele țării.
Diferențele dintre mediul urban și cel rural explică parțial variațiile regionale observate în statistici. În 2025, rata de risc de sărăcie sau excluziune socială a fost de 39,8% pentru locuitorii din zonele rurale din România, în comparație cu doar 13,7% în orașe. Această disparitate evidențiază dificultățile economice mai mari în mediul rural, aspect confirmat și de Comisia Europeană, care semnalează un acces inegal la servicii sociale, sănătate și educație în aceste zone.
Datele privind riscul de sărăcie sunt colectate prin statisticile UE privind veniturile și condițiile de viață, EU-SILC, utilizând nivelul NUTS 2 pentru comparații teritoriale. Aceste cifre reprezintă estimări statistice ale vulnerabilității populației și nu o clasificare individuală a fiecărui cetățean. Analiza arată că, deși rata națională a scăzut cu 8,7 puncte procentuale între 2019 și 2025, distribuția inegală rămâne o provocare majoră pentru echilibrul social din România.