Există o formă de sărăcie care nu este reflectată imediat în statisticile oficiale, dar care afectează direct bugetul familiilor. Aceasta apare în momentul în care cheltuielile pentru energie, incluzând electricitatea, gazul, energia termică și combustibilii, depășesc pragul de 10% din venitul total al unei gospodării. Din acest punct, energia încetează să mai fie un serviciu obișnuit și devine o povară structurală ce pune presiune constantă pe resursele financiare ale cetățenilor.
La nivel european, estimările AEI indică faptul că aproximativ 17–22% dintre gospodăriile din UE depășesc acest prag critic. Această cifră reprezintă zeci de milioane de familii pentru care costurile energetice nu mai sunt un cost normal de trai. Indicatorul este considerat mai relevant decât cel oficial privind „incapacitatea de a încălzi locuința”, deoarece surprinde familiile care, deși pot plăti facturile, sunt nevoite să sacrifice alte necesități fundamentale, precum hrana, sănătatea sau educația.
Regiunile europene prezintă diferențe majore în ceea ce privește impactul acestor costuri. În Bulgaria, România și Grecia, între 30% și 40% dintre gospodării alocă peste 10% din venituri pentru energie, ajungând uneori la 15–20% în cazul familiilor cu venituri mici. În sudul Europei, precum Spania sau Portugalia, aproximativ 20–25% depășesc acest prag, pe fondul calității fondului locativ și a volatilității prețurilor. În schimb, în Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, proporția scade la 5–10% datorită veniturilor ridicate și a eficienței energetice.
Problema este alimentată de o combinație de factori, inclusiv venituri insuficiente și stocuri de locuințe vechi. În Europa Centrală și de Est, multe clădiri construite înainte de 1990 pierd masiv căldură, ceea ce agravează situația. Perioada 2022–2023 a demonstrat fragilitatea acestui echilibru, moment în care proporția gospodăriilor afectate a crescut abrupt. Deși schemele de plafonare și subvențiile au ajutat, acestea sunt considerate doar soluții temporare care cumpără timp, nu soluții structurale pentru ineficiența energetică.
Riscul de sărăcie sau de excluziune socială ar putea crește spre 25% în viitorul apropiat, din cauza inflației și a stagnării productivității europene. O astfel de fragmentare poate duce la o polarizare politică și la creșterea popularității partidelor anti-sistem sau eurosceptice. Dacă o fracțiune atât de mare de populație este afectată, consensul european asupra unor politici externe sau de apărare poate deveni mult mai fragil, transformând o problemă economică într-una de stabilitate politică.
În contextul actual, gestionarea costurilor de viață rămâne un subiect sensibil pentru stabilitatea socială. Deși indicatorii oficiali ai Uniunii Europene se concentrează pe capacitatea de a menține locuințele încălzite, experții subliniază că presiunea financiară exercitată de facturi erodează siguranța financiară a clasei medii inferioare. Această vulnerabilitate economică poate genera tensiuni sociale semnificative în statele unde povara energetică este cea mai mare.