România se confruntă cu o formă de sărăcie energetică, fenomen definit prin situația în care cheltuielile unei gospodării pentru energie depășesc pragul de 10% din veniturile sale. Conform unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), țara este afectată direct de politici energetice deficitare, având unele dintre cele mai mari facturi la energie din întreaga Uniune Europeană. Această presiune financiară transformă energia dintr-un serviciu obișnuit într-o povară structurală pentru numeroase familii.
La nivelul întregii Uniuni Europene, estimările AEI indică faptul că aproximativ 17–22% dintre gospodăriile europene depășesc acest prag critic de 10%. Diferențele geografice sunt însă extrem de marcate între regiunile continentului. În Bulgaria, România și Grecia, între 30% și 40% dintre gospodării alocă mai mult de 10% din bugetul lor pentru plata energiei. În aceste zone, veniturile mici se combină cu sisteme de încălzire ineficiente și locuințe care prezintă o izolație termică slabă.
În sudul Europei, în țări precum Spania sau Portugalia, aproximativ 20–25% dintre gospodării depășesc acest prag de cheltuieli. Aici, problema este cauzată atât de volatilitatea prețurilor la electricitate, cât și de calitatea fondului locativ. În contrast, în nordul și vestul Europei, precum în Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, proporția scade la doar 5–10%. Această diferență nu provine din prețuri mai mici, ci din veniturile ridicate, eficiența clădirilor și sistemele sociale solide.
Expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele AEI, explică faptul că indicatorul oficial al Uniunii Europene privind incapacitatea de a menține locuința încălzită surprinde doar vârful aisbergului. Pragul de 10% este mai relevant deoarece identifică familiile care, deși își plătesc facturile, sunt nevoite să sacrifice alte necesități fundamentale, precum hrana, sănătatea sau educația. Această formă de sărăcie invizibilă a clasei medii inferioare poate duce la vulnerabilitate economică pe termen lung.
Analiza subliniază că perioada 2022–2023 a evidențiat fragilitatea echilibrului economic, deși schemele de plafonare și sprijinul public au prevenit o situație și mai gravă. Dumitru Chisăliță menționează că subvențiile nu reprezintă o soluție structurală, ci doar o metodă de a cumpăra timp. În Europa Centrală și de Est, milioane de locuințe construite înainte de 1990 pierd căldură în mod masiv, ceea ce agravează impactul costurilor energetice asupra bugetelor familiare.
Riscul de sărăcie sau de excluziune socială este proiectat să crească spre 25% în viitorul apropiat, din cauza inflației și a volatilității prețurilor. O populație cu un risc atât de mare de sărăcie poate duce la o fragmentare politică și la o polarizare ideologică mai mare în cadrul Uniunii Europene. Această situație poate alimenta partide anti-sistem sau eurosceptice, făcând consensul politic și guvernanța la nivel european mult mai dificil de menținut.