România se află în vârful clasamentului european în ceea ce privește supraaglomerarea locuințelor ocupate de tineri, conform datelor recente furnizate de Eurostat. În anul 2024, țara noastră a înregistrat cea mai mare rată de acest tip, cu 58,3% dintre tineri locuind în gospodării supraaglomerate. Această situație reflectă dificultățile economice și presiunea exercitată de prețurile ridicate ale locuințelor și chiriilor, care forțează o mare parte din populația tânără să rămână în condiții locative dificile.
La nivelul întregii Uniuni Europene, tinerii au o probabilitate mai mare de a locui în gospodării supraaglomerate față de restul populației. În 2024, peste un sfert dintre tinerii din UE se confruntă cu această problemă, înregistrând o creștere de 0,5 puncte procentuale față de anul 2023. Cel mai puțin afectat stat este Cipru, unde doar 4,1% dintre tineri locuiesc în astfel de locuințe, în timp ce, pe lângă România, situații îngrijorătoare sunt raportate și în Letonia și Bulgaria, unde peste jumătate dintre tineri sunt afectați.
Evoluția demografică arată că tinerii din UE părăsesc casa părinților, în medie, la vârsta de 26,2 ani în 2024, o scădere ușoară față de media de 26,3 ani din 2023. În sudul și estul Europei, vârsta plecării este mult mai mare, Croația lider fiind cu 31,3 ani, urmată de Slovacia cu 30,9 ani și Grecia cu 30,7 ani. În schimb, în țările nordice, precum Finlanda, Danemarca și Suedia, tinerii pleacă de acasă mult mai devreme, la vârste cuprinse între 21,4 și 21,9 ani.
Presiunea financiară este extrem de vizibilă prin conceptul de supraîncărcare a costurilor locuinței. Aproape 10% dintre tinerii din UE cheltuiau în 2024 suma de 40% sau mai mult din venitul disponibil pentru locuință. Grecia și Danemarca au cele mai ridicate rate în acest sens, cu 30,3%, respectiv 28,9%. Există o corelație între vârsta la care tinerii pleacă de acasă și povara financiară: în țări precum Danemarca sau Germania, unde plecarea este timpurie, costurile sunt mai mari, în timp ce în Italia sau Croația, povara este mai mică.
Problema este abordată la nivel instituțional prin Planul european pentru locuințe accesibile. Thomas Kattnig, co-raportor al acestui plan, a subliniat în cadrul unei sesiuni plenare că criza locuințelor poate afecta democrația și a cerut stabilirea unui cadru la nivel european. Planul solicită ca accesibilitatea locuințelor să fie consacrată oficial în dreptul primar al UE, cerând totodată Comisiei să elaboreze un plan de acțiune concret pentru aplicarea acestor măsuri de protecție a cetățenilor.
Situația locuințelor și a costurilor de viață rămâne un subiect critic în cadrul Uniunii Europene, influențând direct mobilitatea și stabilitatea socială a generațiilor tinere. În timp ce unele state europene reușesc să mențină rate de supraîncărcare a costurilor mai mici, precum Cipru sau Slovenia, alte regiuni se confruntă cu o presiune economică tot mai mare, care amână independența locativă a tinerilor și modifică structura gospodăriilor din întreaga zonă europeană.