România ocupă primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește creșterea costurilor cu închirierile, înregistrând o majorare de 43,5% într-un singur an. Această cifră, raportată de Eurostat, ridică întrebări privind natura reală a pieței imobiliare și despre cine suportă, în final, aceste costuri tot mai mari. Există o diferență semnificativă între datele statistice oficiale și prețurile solicitate de proprietari pe platformele de tranzacționare.
Prețurile de pe site-urile imobiliare reprezintă adesea doar sumele cerute de proprietari, nu și valorile la care se finalizează efectiv tranzacțiile. Aceste sume sunt influențate de dorința proprietarilor de a se alinia la prețul zonei și de activitatea agențiilor imobiliare. În zone precum Aviației-Pipera, proprietarii cer între 800 și 1000 de euro pentru apartamente cu două camere, însă multe unități rămân goale, stând în așteptarea unor chiriași care să accepte aceste sume.
Situația este similară și în alte zone din capitală, unde apartamentele sunt menținute la prețuri ridicate fără a fi vândute sau închiriate. Un exemplu este un apartament de 67 de metri pătrați din zona Parcului Circului, pentru care se solicită 200.000 de euro, fără ca proprietarul să accepte o scădere a prețului. Această strategie de menținere a prețurilor ridicate, în condițiile în care puterea de cumpărare a scăzut în medie în România, duce la blocarea pieței.
Fenomenul de discrepanță între prețurile afișate și cele reale se observă și în alte orașe importante din țară. La Cluj, un apartament cu două camere pentru care se cer 350 de euro își caută chiriași de un an, în ciuda comparațiilor cu prețurile din Paris. Totodată, în Brașov, un apartament renovat cu trei camere din Răcădău, cerut cu 550 de euro, rămâne neocupat de șase luni, demonstrând dificultatea de a găsi clienți la aceste niveluri.
Creșterea prețurilor poate fi justificată de costurile mai mari pentru materiale, terenuri, forță de muncă sau taxe, însă există și un factor de marketing agresiv. Unii participanți la piață susțin că prețurile sunt menținute artificial ridicate pentru a se alinia cu standardele orașelor europene, ceea ce poate duce doar la comisioane mai mari pentru agenți. Această presiune asupra prețurilor afectează direct capacitatea de locuire a populației.
Analiza pieței imobiliare din România arată o tensiune între inflația costurilor de construcție și realitatea economică a consumatorilor. Deși factori precum creșterea taxelor sau a costurilor cu resursele influențează prețurile, piața de închirieri rămâne vulnerabilă la tacticile de stabilire a prețurilor de către agenții. Această evoluție reflectă o perioadă de instabilitate în care cererea nu mai poate susține prețurile de ofertă.