România se confruntă cu o organizare deficitară în sectorul agricol, rămânând în urma restului Europei în ceea ce privește asocierea producătorilor. Deși țara deține 20 la sută din numărul total de ferme de profil din Uniunea Europeană, nivelul de organizare rămâne critic. Datele furnizate de Ministerul Agriculturii indică faptul că în România sunt recunoscute oficial doar 23 de organizații de producători în segmentul dedicat legumelor și fructelor.
Această situație reprezintă un paradox pentru sectorul agricol românesc, fiind explicat de specialiștii ministeriali prin două cauze principale. În primul rând, există o reticență culturală profundă, moștenită din perioada comunistă, legată de conceptul de „cooperativă”. În al doilea rând, formele de asociere care există în prezent sunt considerate fragile. Acest context împiedică dezvoltarea unor structuri solide care să sprijine fermierii în procesul de producție și comercializare.
Lipsa organizării are consecințe directe asupra capacității economice a fermierilor individuali. Majoritatea acestora își vând marfa în mod separat, ceea ce duce la o pierdere semnificativă a puterii de negociere în fața marilor lanțuri de magazine. De asemenea, prin lipsa asocierii, producătorii ratează accesarea unor fonduri europene care sunt dedicate exclusiv grupurilor de producători recunoscute oficial, limitând astfel potențialul de creștere.
Viorel Morărescu, director în cadrul Ministerului Agriculturii, subliniază că, deși numărul de cooperative este mic, cele existente pot servi drept modele de succes. Aceste noi structuri sunt descrise ca fiind democratice și axate pe gestionarea inputurilor, outputurilor și deschiderii de piețe. Un exemplu de parteneriat este cel de la Consiliul Județean, unde există o colaborare între România și Bulgaria pentru schimbul de experiență și asocierea de cooperative.
Dorel Buturugă, președintele unei cooperative din Vărăști, subliniază importanța planificării și a accesului la piață. Conform acestuia, activitatea agricolă își pierde sensul dacă producătorul nu dispune de desfacere pentru recoltele sale. Situația este confirmată și de un raport al Curții de Conturi Europene, care plasează cultivatorii de fructe și legume din România printre cei mai puțin organizați din cadrul Uniunii Europene.
Sectorul agricol european este guvernat de reguli stricte privind asociațiile de producători, menite să echilibreze raportul de forță dintre fermieri și retaileri. În cadrul Uniunii Europene, grupurile de producători pot accesa mecanisme de sprijin pentru consolidarea pieței și pentru gestionarea riscurilor de producție. România încearcă să implementeze modele de parteneriat regional, precum cel cu Bulgaria, pentru a depăși barierele de organizare internă.