Cercetătorii americani Robert E. Hall și Michael Woodford au fost laureații Premiului Nobel pentru Economie din anul 2026. Academia Regală Suedeză de Științe a anunțat marți că aceștia au fost distinși pentru contribuțiile lor fundamentale în domeniul înțelegerii stabilizării macroeconomice prin prisma microeconomiei. Această decizie marchează o schimbare de paradigmă în teoria politicii economice, oferind noi perspective asupra modului în care funcționează piețele și deciziile economice.
Laureatul Michael Woodford, profesor la Universitatea Columbia, este recunoscut pentru dezvoltarea conceptului de „îndrumări prospective” în cadrul politicii monetare. Această metodă permite băncilor centrale să influențeze așteptările economice ale publicului prin anticiparea ratelor dobânzilor, nu doar prin modificarea lor directă. Conceptul a devenit extrem de popular în timpul crizei financiare din 2008, moment în care ratele dobânzilor au atins niveluri minime record la nivel global.
Robert Hall, profesor la Universitatea Stanford, a fost premiat împreună cu Woodford pentru dezvoltarea așa-numatei „noi paradigme keynesiene”. Această abordare oferă modele economice bazate pe microfundații, ceea ce înseamnă că analiza se concentrează pe deciziile individuale ale firmelor și gospodăriilor. Academia Regală Suedeză de Științe a subliniat că aceste cercetări au ajutat la gestionarea mai bună a recesiunilor economice și la implementarea unor politici fiscale și monetare mai eficiente.
Munca celor doi economiști rafinează teoriile lui John Maynard Keynes, demonstrând că modelele trebuie să pornească de la comportamentul individual al actorilor economici. În loc să se bazeze doar pe variabile macroeconomice generale, noile modele analizează modul în care decidenții pot stimula cererea în perioade de recesiune sau o pot tempera în momentele de supraîncălzire. David Pendlebury, de la Clarivate, a declarat că munca lor a modelat fundamental gândirea modernă despre productivitate și rolul politicii monetare.
Robert Hall este cunoscut și pentru clasificarea economiștilor în grupuri de „apă dulce” și „apă sărată”, o distincție propusă în 1976. Această categorisire reflectă diferențele ideologice dintre cei care susțin piețele libere și cei care consideră că guvernele pot influența cererea economică. Hall, care activează la Universitatea Stanford și la Hoover Institution, a contribuit semnificativ la înțelegerea fluctuațiilor economice, a ocupării forței de muncă și a impozitării consumului.
Premiul Nobel pentru Economie, cunoscut oficial sub numele de Premiul Sveriges Riksbank pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel, este acordat începând cu anul 1969. De la instituirea sa, acest premiu a fost decernat unor figuri remarcabile, precum Ragnar Frisch și Jan Tinbergen. În istoria acestei distincții, doar trei femei au fost până acum premiate, printre acestea fiind economista Elinor Ostrom în 2009 și Claudia Goldin în 2023.