Academia Regală Suedeză de Științe a anunțat luni ultimul premiu Nobel din 2026, marcând încheierea sezonului de distincții pentru acest an. Robert E. Hall și Michael Woodford au fost desemnați marii câștigători la categoria Economie, fiind recompensați pentru teoriile lor inovatoare. Această decizie vine după ce cei doi au reușit să revitalizeze complet modul în care se înțelege și se aplică politica de stabilizare în economii.
Lucrările celor doi economiști au avut rolul de a reconstrui modelele teoretice care au intrat în declin în trecut. În perioada anilor 1970, modelele keynesiene clasice au eșuat în timpul crizelor petroliere, când șomajul a rămas ridicat, iar inflația a scăzut complet de sub control. Această perioadă de stagnare economică severă în Occident a dus mulți specialiști la a cere abandonarea completă a politicilor de stabilizare, însă Hall și Woodford au oferit o soluție nouă.
Abordarea introdusă de Robert E. Hall și Michael Woodford se fundamentează pe o bază microeconomică solidă, evitând dependența exclusivă de statistici macroeconomice mari, precum consumul sau inflația. Această metodă explică modul în care gospodăriile și întreprinderile iau decizii, deoarece aceste entități își planifică bugetele în funcție de așteptările pentru viitor. Prin urmare, guvernele și băncile centrale pot orienta economia națională dacă își comunică planurile în mod clar.
Robert E. Hall, profesor la Universitatea Stanford, s-a născut în anul 1943 și deține un doctorat obținut la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT). Michael Woodford, care predă la Universitatea Columbia din New York, s-a născut în 1955 și a urmat, la fel, studiile de doctorat la MIT. Strategia lor de analiză a deciziilor individuale s-a dovedit a fi extrem de utilă în gestionarea crizelor economice recente.
Distincția pentru economie ocupă un loc special în istoria acestor premii, fiind o excepție notabilă deoarece nu a fost prevăzută în testamentul savantului Alfred Nobel. Această categorie de premiu a fost introdusă și acordată pentru prima dată abia în anul 1969. În contextul anului 2026, această decizie urmează după ce, în anul 2024, Daron Acemoglu a câștigat Nobelul pentru Economie alături de Simon Johnson și James Robinson.
Politica de stabilizare economică, subiectul central al cercetărilor premiatului, vizează combaterea fluctuațiilor dintre perioadele de recesiune și creștere. În timpul recesiunii, ratele dobânzilor tind să scadă, iar deficitul bugetar crește temporar pentru a stimula consumul. În schimb, în perioadele de expansiune, se aplică măsuri opuse pentru a menține echilibrul economic, proces pe care noile modele teoretice îl fac mult mai predictibil.