În diverse județe din România, rețelele de distribuție a gazelor naturale, construite cu fonduri publice, rămân nefuncționale luni sau chiar ani de zile după finalizarea lucrărilor. Deși infrastructura este gata, conductele sunt deja îngropate și racordurile au fost montate în fața porților locuințelor, însă gazul nu ajunge la consumatori. Mulți cetățeni au investit deja sume considerabile în centrale termice, așteptând o funcționare care întârzie din cauza unor probleme administrative sau tehnice.
În județul Bihor, zeci de mii de locuitori așteaptă punerea în funcțiune a unor rețele care însumează 384 de kilometri. Situația este critică în comunele Nojorid, Oșorhei și Paleu, unde lucrările au fost primele finalizate, dar constructorul nu a predat rețelele pentru operare. Deși plata restului lucrărilor a fost deblocată printr-o ordonanță de urgență, autorizația inițială de înființare a expirat. Din acest motiv, documentele de execuție au fost finalizate abia pe 11 septembrie, ceea ce reduce șansele ca locuitorilor să le primească gazul în acest an.
O altă zonă afectată este Valea Slănicului, din județul Prahova, unde o rețea de aproape 300 de kilometri servește peste 8.000 de gospodării. Aceasta depinde de o stație de reglare-măsurare de la Buda, fără care gazul nu poate ajunge la consumatori. După ce în septembrie s-au efectuat testele tehnice, urmează evaluarea INSEMEX, etapă obligatorie înainte de recepție. Autoritățile au stabilit ca reper pentru finalizarea tuturor procedurilor necesare data de 1 octombrie 2026.
În Maramureș, deși magistrala principală de gaz a fost construită, doar puțin peste 30% din județ este conectat la rețea. Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean, a menționat că proiectele necesită o monitorizare atentă, aviz cu aviz, și că sumele primite prin programul Anghel Saligny nu acoperă toate nevoile. În contrast, există proiecte reușite, precum în Curtișoara, județul Olt, unde rețeaua a fost pusă în funcțiune în această vară, oferind aproximativ 1.800 de branșamente aprobate și executate.
Problema este amplă, deoarece peste 600 de primării au contracte cu Ministerul Dezvoltării pentru rețele de gaze prin programele POIM și Anghel Saligny. Mircea Man, vicepreședintele ANRE, a avertizat că unele dintre aceste investiții nu îndeplinesc condițiile tehnice necesare. Acest lucru se întâmplă deoarece localitățile sunt prea departe de rețelele existente, fapt ce face ca operatorii de distribuție să nu fie interesați să preia astfel de concesiuni. O rețea construită nu garantează, astfel, că gazul va ajunge efectiv în casele oamenilor.
Programele de finanțare precum Anghel Saligny sau fondurile europene prin POIM sunt instrumente utilizate de administrațiile locale pentru modernizarea infrastructurii de utilități. Acestea vizează extinderea accesului la energie în zonele rurale sau defavorizate, însă succesul final depinde nu doar de construcția fizică a conductelor, ci și de integrarea acestora în sistemul național de distribuție și de obținerea tuturor avizelor de la autoritățile de reglementare.