Economia românească marchează un prag istoric prin numărul de persoane active de pe piața muncii. Conform datelor oficiale furnizate de Statistici, țara a încheiat perioada cu aproape 6 milioane de salariați activi. Totuși, această cifră masivă de angajați nu reflectă neapărat o stare de prosperitate pentru majoritatea cetățenilor, deoarece statistica oficială ascunde o realitate economică marcată de venituri reduse.
Principala problemă a sistemului actual este polarizarea extremă a veniturilor dintre angajați. Deși salariul câștigat mediu net la nivel național depășește pragul de 5.800 de lei, cifra reală de mijloc este mult mai mică. Salariul median, care reprezintă nivelul real de venit al populației, este estimat între 3.600 și 3.800 de lei. Această diferență înseamnă că peste jumătate din cei 6 milioane de muncitori încasează sume semnificativ sub media afișată de autorități.
O parte considerabilă a forței de muncă se regăsește în zona de subzistență. Peste 1,5 milioane de români lucrează în prezent pe salariul minim pe economie, care este de puțin peste 2.690 de lei net. Acești angajați sunt concentrați în sectoare precum Comerț, HORECA, Agricultură sau industria textilă. În aceste domenii, există și practici de plată care implică acorduri verbale pentru sume oferite în afara contractului oficial.
La polul opus se află angajații din sectoare precum IT, Energie sau sectorul bancar, care obțin venituri de peste 10.000 de lei net. Acești profesioniști contribuie la umflarea artificială a mediei naționale, creând o imagine distorsionată a puterii de cumpărare. Această structură a pieței muncii pune sub semnul întrebării calitatea locurilor de muncă, deoarece majoritatea angajărilor nu sunt bazate pe tehnologii înalte sau pe o valoare adăugată mare.
Poziționarea României în lanțul valoric european accentue această vulnerabilitate economică. Țara se află la capătul lanțului de producție, executând contracte pentru firme din Europa Occidentală care dețin tehnologia și profiturile mari. În timp ce companiile vestice dezvoltă produse de vârf, România este utilizată pentru producția ieftină datorită costurilor reduse ale forței de muncă. Această structură transformă activitatea economică într-un model de tip „contract de lohn”.
Contextul financiar al statului adaugă presiune asupra acestor venituri. România se confruntă cu un deficit bugetar ridicat, existând riscul unei retrogradări a ratingului de țară la categoria „junk”. O astfel de scădere a calificativului suveran ar putea duce la împrumuturi mai scumpe pentru stat și la creșterea dobânzilor la creditele populației, afectând direct puterea de cumpărare a celor milioane de muncitori.