Piața de carte din România traversează o perioadă de declin sever, marcată de o scădere a vânzărilor și de o presiune fiscală tot mai mare asupra editorilor. Situația actuală, descrisă prin metafora manevrei „dublu Nelson”, este rezultatul combinat al creșterii cotei de TVA la carte și al restrângerii cheltuielilor, atât publice, cât și private. Acest context economic dificil limitează capacitatea de acțiune a editorilor, care se confruntă cu o decapitalizare reală în condiții de vânzări diminuate.
Impactul economic se resimte direct în bilanțurile contabile ale editurilor, care se trezesc cu datorii mult mai mari către stat din cauza noilor reglementări fiscale. În ciuda acestor sume colectate suplimentar, resursele nu sunt reinvestite în domeniul educației sau în industria editorială. Această lipsă de susținere afectează întregul lanț valoric, de la autori, traducători și ilustratori, până la tipografii, toți aceștia înregistrând un trend descendent al veniturilor.
Efectele crizei sunt vizibile și la nivelul evenimentelor culturale majore, precum Bookfest de la București, unde vânzările și traficul au fost mai mici față de ediția precedentă. De asemenea, viitorul unor ediții locale ale Bookfest este incert, în special cele planificate la Târgu Mureș și Brașov. Resursele Asociației Editorilor din România sunt epuizate, iar aportul autorităților locale pentru aceste evenimente a fost suspendat din diverse motive.
Sectorul editorial este direct afectat de climatul economic vitreg și de slaba implicare a statului în menținerea unui ecosistem cultural sănătos. Planurile editoriale pentru a doua jumătate a anului sunt deja revizuite în jos, iar librăriile nu au mari speranțe pentru un sezon de vânzări decent în perioada verii. Această instabilitate pune sub semnul întrebării și pregătirile pentru statutul de Invitat de Onoare la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt 2028.
Problema fundamentală este una de orientare a sistemului, nu de lipsa resurselor disponibile. România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul cheltuieli publice cu educația, având în același timp cele mai ieftine materiale educaționale, reprezentând doar 42% din media europeană. Această discrepanță forțează familiile să apeleze la meditații particulare, ceea ce contrazice principiul învățământului de stat gratuit prevăzut de Constituția României.
Situația este agravată de nerespectarea unor legi existente, precum Legea învățământului preuniversitar, care nu a pus în funcțiune programele „O carte pentru fiecare elev” sau „Vouchere culturale pentru elevi”. De asemenea, Legea bibliotecilor a fost ignorată prin închiderea a aproape 9.000 de biblioteci publice din 1990 până în 2026, iar reducerile de costuri pentru expedierea cărților prin Poșta Română nu au fost aplicate niciodată.