O femeie rezidentă în Iași, identificată cu inițialele E.B., a contractat în mai 2023 un credit de la Finopro IFN SA pentru suma de 5.200 de lei. Contractul prevedea o perioadă de rambursare de cinci ani, însă din cauza imposibilității de a achita ratele lunare de aproximativ 500 de lei, instituția financiară a declarat scadența anticipată a creditului în iulie 2025. Această decizie a transformat întregul împrumut într-o datorie imediat exigibilă, generând o sumă totală de cerință mult mai mare decât cea inițială.
Finopro IFN a calculat o datorie totală de aproximativ 20.400 de lei pentru clientă. Din acest total, suma de 5.107 lei reprezenta principalul rămas de achitat, în timp ce 2.900 de lei erau dobânzi restante, iar penalitățile contau 17,43 lei. Partea cea mai mare a datoriei, respectiv 12.365 de lei, era reprezentată de ceea ce instituția a numit „dobândă exigibilă anticipat”, o sumă care corespunderea dobânzii pe care femeia ar fi trebuit să o plătească până în anul 2028 conform graficului de plată stabilit la început.
Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași a intervenit în acest caz după ce femeia a solicitat ajutorul inspectorilor. Aceștia au stabilit că, deși dobânda restantă și penalitățile puteau fi percepute, nu era legal să se ceară și dobânda aferentă perioadei de după declararea scadenței anticipate. În urma verificărilor, CJPC a determinat că suma reală pe care femeia trebuia să o achite era de 8.012,09 lei și a aplicat o amendă de 20.000 de lei către Finopro IFN, obligând compania să recalculeze debitul.
Instituția financiară a contestat sancțiunea în instanță, susținând că dobânda exigibilă anticipat era prevăzută clar în contractul semnat. Reprezentanții Finopro IFN au argumentat că declararea anticipată a dobânzii nu îi schimbă natura, ci doar momentul înței în care aceasta devenea datorată. Totuși, Judecătoria nu a acceptat argumentația, menționând că, odată cu scadența anticipată, creditul încetează să se mai desfășoare în condițiile inițiale, iar dobânda remuneratorie pentru perioada viitoare nu mai reprezintă contravaloarea folosinței banilor.
Magistrații au subliniat că „nu există nicio justificare rezonabilă” pentru ca creditorul să solicite atât rambursarea debitului principal, cât și dobânda pentru o perioadă viitoare după scadența anticipată. Judecătoria a respins plângerea depusă de Finopro IFN și a menținut procesul-verbal întocmit de Protecția Consumatorilor. Decizia nu este însă definitivă, deoarece instituția financiară a contestat hotărârea, iar dosarul a fost trimis către Tribunal pentru o nouă analiză a cazului.
În cadrul sistemului financiar, instituțiile de microfinanțare (IFN) sunt reglementate pentru a asigura transparența contractelor de creditare. Protecția Consumatorilor monitorizează aplicarea normelor de creditare pentru a preveni practicile care impun clienților costuri nejustificate. În cazurile de scadență anticipată, legislația prevede limitarea sumelor ce pot fi solicitate pentru a evita acumularea unor dobânzi pe perioade în care contractul nu mai este activ în forma sa originală.