O nouă cultură exotică a reușit să se stabilească în România, fiind cultivată în prezent în zona județului Buzău. Vorbim despre kiwano, cunoscut și sub denumirea de castravete african cu coarne, un fruct care a fost aclimatizat cu succes la condițiile climatice locale. Această plantă exotică începe să ocupe un spațiu tot mai important lângă produsele agricole tradiționale, oferind oportunități noi pentru agricultură.
Cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău descriu acest fruct ca fiind extrem de gustos, suculent și răcoritor. Gustul său este comparat cu o combinație între banană și kiwi, având note de citrice, deși este dificil de definit printr-un singur profil aromatic. La exterior, kiwano prezintă o culoare galben-portocaliu și este acoperit de țepi, în timp ce interiorul are o textură gelatinoasă de culoare verde.
Din punct de vedere al întreținerii, cultura este considerată foarte ușoară și profitabilă pentru fermieri. Ion Gherase explică faptul că planta nu are pretenții mari la sol și este rezistentă la atacul dăunătorilor. De asemenea, kiwano este un consumator timid de apă și este extrem de roditor, ceea ce facilitează procesul de creștere. Recolta acestui fruct este completă în aproximativ șase luni de la plantare.
Un aspect major de avantaj este durabilitatea fructului după recoltare. Bianca Kivu menționează că, dacă fructele sunt culese în pârgă și nu prezintă vătămări la momentul recoltării, acestea pot rezista cu succes până la jumătate de an. Acest lucru este posibil chiar și fără a utiliza refrigerarea, ceea ce simplifică depozitarea și transportul. Un singur fruct de kiwano poate fi vândut pe piață cu un preț minim de zece lei.
Pe lângă aspectul economic, kiwano este apreciat pentru beneficiile sale nutriționale semnificative. Specialiștii subliniază că acest fruct este bogat în vitamina C și conține compuși care contribuie la întărirea imunității organismului. Această caracteristică îl transformă într-o opțiune atractivă pentru consumatorii care caută alimente sănătoase, alăturându-se altor fructe exotice precum papaya, smochinele, kiwi sau bananele, care au fost deja aclimatizate în țară.
Introducerea unor culturi exotice în agricultura românească reflectă o tendință de diversificare a producției agricole pentru a răspunde cererii pieței. Aclimatizarea unor specii precum kiwano demonstrează capacitatea de adaptare a tehnologiilor agricole locale la plante care, inițial, erau specifice unor zone cu climă diferită, oferind posibilitatea de a extinde portofoliul de produse disponibile pentru consumatorii din România.