Piața de lactate din România este formată dintr-un număr semnificativ de unități de producție, însă procesatorii locali se luptă să mențină competitivitatea în fața importurilor. Conform datelor, sectorul de procesare numără aproximativ 200 de unități industriale autorizate sanitar-veterinar. La acestea se adaugă peste 1.500 de mici ateliere artizanale și centre de prelucrare la nivel de fermă, conform informațiilor furnizate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).
Producția națională de brânzeturi este estimată între 95.000 și 100.000 de tone pe an, însă consumul total este mult mai ridicat, situându-se între 140.000 și 150.000 de tone. Această diferență de peste 40.000 de tone este acoperită prin importuri, în special pe segmentele de brânzeturi procesate și de tip Gouda sau Edam. În prezent, peste 60% din brânzeturile maturate tari din retailul modern provin din state precum Polonia, Olanda și Germania.
Structura pieței este dominată de brânzeturile albe și saramurate, precum telemea, caș sau brânză de vaci, care reprezintă între 55% și 60% din producția națională. Deși telemeaua este lider de consum, acest segment are margini de profit mici și se confruntă cu competiția din zona autoconsumului sau a pieței gri. Pe de altă parte, segmentul brânzeturilor maturate și semimaturate ocupă doar aproximativ 30% - 35% din totalul producției locale.
Producerea brânzeturilor maturate prezintă provocări economice majore pentru procesatorii români din cauza necesității de stocare îndelungată. Procesul de maturare poate dura de la 30 de zile până la 12 luni, ceea ce implică blocarea unui capital de lucru imens și necesitatea unor echipamente de frig comercial scumpe. De asemenea, pentru a produce un kilogram de cașcaval sau brânză matură dură sunt necesare între 10 și 12 litri de lapte, un consum mult mai mare decât cel pentru telemea.
Un obstacol major în calea dezvoltării este gradul ridicat de fragmentare al fermelor mici, care complică colectarea laptelui la standarde constante de calitate. Din cauza variațiilor de preț ale materiei prime, mulți procesatori preferă produsele cu rotație rapidă, precum iaurtul sau telemeaua proaspătă, în detrimentul maturării. Pentru a compensa aceste deficiențe, producătorii autohtoni încearcă să se orienteze către produse cu valoare adăugată, precum cele artizanale sau cele cu denumire de origine protejată.
În contextul european, sectorul lactatelor este organizat foarte bine, fermierii din țări precum Belgia sau Olanda monitorizând cotațiile laptelui direct pe Bursă. În România, industria alimentară nu reușește să acopere întreaga cerere internă, ceea ce duce la completarea golurilor de stoc cu produse din Polonia, Germania sau Ungaria. Această situație este determinată de complexitatea pieței și de dificultatea de a asigura un flux constant de materie primă.