Atunci când închiriază un apartament, chiriașii plătesc o sumă de bani sub formă de garanție, însă această sumă nu poate fi păstrată automat de către proprietar la finalizarea contractului. Garanția are rolul de a asigura îndeplinirea anumitor obligații contractuale, iar orice reținere a acestor bani trebuie să fie justificată prin motive concrete. Este esențial ca termenul de restituire, valoarea exactă și situațiile specifice în care suma poate fi utilizată să fie clarificate și stipulate încă de la începutul semnării contractului.
Proprietarul are dreptul de a utiliza garanția pentru a acoperi chirii restante, cheltuieli de întreținere sau facturi de utilități neachitate care revin chiriașului. De asemenea, suma poate fi folosită pentru repararea unor deteriorări cauzate de locatar sau de persoanele cărora acesta le-a permis accesul în locuință. În cazul în care apar pagube, chiriașul are dreptul de a solicita explicații detaliate și documente care să susțină costul reparațiilor, precum fotografii, devize sau facturi, pentru a evita reținerile nejustificate.
Există o distincție importantă între deteriorările cauzate de utilizare și uzura naturală a locuinței. Decolorarea produsă în timp nu trebuie confundată cu pagube precum o arsură pe mobilier sau un obiect sanitar spart. Apartamentul trebuie restituit în starea în care a fost primit, ținând cont de degradarea naturală datorată vechimii. Totuși, uzura nu acoperă neîndeplinirea obligațiilor de întreținere curentă, iar garanția nu poate fi utilizată de proprietar ca un buget pentru modernizarea apartamentului pe cheltuiala chiriașului.
Pentru a evita conflictele, este recomandat ca părțile să întocmească un proces-verbal atât la primirea locuinței, cât și la restituirea ei. Acest document trebuie să identifice părțile, apartamentul și data predării, oferind o descriere a stării camerelor, a mobilierului, a electrocasnicelor și a instalațiilor. Este util ca procesul-verbal să conțină și un inventar, indexurile contoarelor, numărul de chei predate și fotografii anexate, asumate de ambele părți, pentru a permite compararea stării inițiale cu cea finală.
La momentul plecării, chiriașul trebuie să precizeze eventualele deteriorări și sumele asupra cărora există acord sau neînțelegere. Dacă există obiecții la o constatare, acestea trebuie consemnate înainte de semnarea documentului. În cazul facturilor care urmează să fie emise ulterior, părțile trebuie să convenă în scris suma păstrată temporar, modul de calcul și termenul de regularizare. Este obligatoriu ca fiecare parte să păstreze un exemplar semnat din toate aceste înțelegeri pentru a evita disputele ulterioare.
În cadrul tranzacțiilor imobiliare, claritatea contractului este elementul central care protejează drepturile ambelor părți. În absența unor dovezi contrare, se presupune că locuința a fost primită într-o stare corespunzătoare de folosință. Stabilirea unor reguli scrise privind modul de calcul al utilităților și termenul de restituire a diferenței de bani rămase după acoperirea eventualelor datorii este fundamentală pentru o încheiere de contract fără incidente juridice.