Cercetările recente arată că aproape jumătate din forța de muncă din România se confruntă cu probleme de epuizare. Conform studiului OSH Pulse 2025, 45% dintre angajații români susțin că s-au confruntat cu o stare de oboseală provocată sau agravată de activitatea profesională. Această cifră este semnificativ mai mare decât media raportată la nivelul Uniunii Europene, unde indicatorul este de 37%. Situația reflectă o presiune crescută asupra angajaților din țara noastră.
Analiza datelor subliniază diferențe clare între România și restul continentului în ceea ce privește sănătatea mintală. În timp ce 40% dintre angajații români indică presiunea timpului sau supraîncărcarea ca factori de stres, la nivelul UE acest procent este de 44%. Totodată, stresul, depresia sau anxietatea sunt semnalate de 24% dintre români, o valoare inferioară celor 29% raportați la nivel european. Totuși, teama de consecințe profesionale rămâne ridicată.
Un aspect critic evidențiat în document este impactul pe care îl poate avea dezvăluirea problemelor de sănătate mintală asupra carierei. În România, 55% dintre angajați cred că o astfel de recunoaștere le-ar afecta negativ parcursul profesional, comparativ cu 48% la nivelul Uniunii Europene. Psihoterapeutul Florentina Niculescu explică faptul că persoanele foarte performante tind să ceară ajutor abia într-un stadiu avansat de epuizare, când nu mai pot susține ritmul.
Performanța poate ascunde deteriorarea stării interioare, deoarece angajații continuă să livreze rezultate, iar colegii pot presupune că sunt bine. Florentina Niculescu menționează că simptomele solicitate în cabinet includ insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă sau dificultățile de concentrare. Uneori, momentul critic care determină cererea de sprijin este un atac de panică, un conflict profesional sau imposibilitatea de a se mai mobiliza pentru sarcini gestionate anterior fără dificultate.
Epuizarea poate apărea prin acumularea volumului mare de muncă, lipsa recuperării și dificultatea de a impune limite. Angajații pot interpreta greșit oboseala ca pe o lipsă de disciplină, reacționând prin efort suplimentar în loc să reducă ritmul. Semnele timpurii includ dificultățile de adormire, iritabilitatea, scăderea flexibilității sau tensiunea musculară. Dacă epuizarea este ignorată, simptomele fizice și psihice se pot accentua, ducând la conflicte sau dorința de a părăsi locul de muncă.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca pe un fenomen ocupațional rezultat din stresul cronic de la locul de muncă gestionat insuficient, nu ca pe un diagnostic medical de sine stătător. Prevenția necesită măsuri organizaționale precum un volum realist de muncă, priorități clare și autonomie. Managerii sunt încurajați să deschidă dialogul prin observarea schimbărilor concrete, fără a pune la îndoială competența angajatului, pentru a găsi soluții sustenabile.