O parte majoră din forța de muncă din România se confruntă cu starea de burnout, depășind indicatorii raportați la nivelul restului continentului. Conform datelor din studiul Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, aproximativ 45% dintre angajații români experimentează acest fenomen de epuizare. Această cifră este considerabil mai mare decât media Uniunii Europene, unde rata de burnout este identificată la 37% dintre lucrătorii din statele membre.
Presiunea exercitată de termenele limită și volumul excesiv de activități reprezintă principalele cauze ale acestei situații critice. Studiul indică faptul că 40% dintre angajații din România recunosc presiunea timpului sau supraîncărcarea ca fiind principala lor problemă. În plus, un segment de 24% dintre participanți menționează că starea de stres, depresia sau anxietatea sunt factori care le afectează direct activitatea profesională cotidiană.
Există și o teamă majoră legată de consecințele pe care le-ar putea avea recunoașterea problemelor de sănătate mintală în mediul profesional. Un procent de 55% dintre angajații români consideră că dezvăluirea unei astfel de stări le-ar putea afecta negativ parcursul carierei. Această percepție este mai pronunțată decât în restul Europei, unde 48% dintre angajați au aceeași temere privind impactul asupra poziției lor de muncă.
Specialiștii subliniază că persoanele cu performanțe profesionale ridicate pot ascunde semnele de epuizare pentru o perioadă lungă de timp. Aceste persoane continuă să își îndeplinească sarcinile, deși observă o deteriorare a somnului, a energiei și a stării emoționale generale. Problemele pentru care aceștia solicită ajutor sunt de cele mai multe ori insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultățile de concentrare sau diverse simptome fizice.
Prevenirea acestui fenomen necesită implementarea unor măsuri specifice în cadrul organizațiilor, precum stabilirea unui volum realist de muncă și a unor priorități clare. Este esențial ca angajații să beneficieze de autonomie, de limite clare privind disponibilitatea în afara programului și de posibilitatea de a discuta dificultățile întâmpinate. Semnele timpurii includ trezirile nocturne cu gânduri despre muncă, izolarea socială sau dificultatea de a se relaxa fără un sentiment de vinovăție.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca fiind un fenomen ocupațional strâns asociat cu stresul cronic de la locul de muncă, atunci când acesta este gestionat insuficient. Este important de menționat că acest fenomen nu este considerat un diagnostic medical în sine, ci o reacție la mediul de lucru. Monitorizarea semnelor precum erorile de concentrare sau conflictele la serviciu poate ajuta la identificarea timpurie a epuizării.