Argeș Biosud Cooperativă Agricolă își propune să își schimbe strategia de business prin trecerea de la exportul de materii prime la procesarea propriu-zisă a recoltei. Mircea Băluță, directorul executiv al entității, a declarat că scopul este de a procesa cel puțin 30-40% din producția totală. Această mișare vizează creșterea valorii adăugate, deoarece în prezent compania trimite la export produse care au o valoare adăugată foarte mică pe piața internațională.
În prezent, cooperativa este formată din 41 de membri care operează o suprafață de circa 20.000 de hectare de teren agricol. Aceste terenuri sunt cultivate cu grâu, floarea-soarelui, rapiță, orz și porumb, deși producția de porumb este în scădere. Această reducere a suprafețelor cultivate cu porumb este cauzată de schimbările climatice și de secetele repetate, care afectează direct randamentele agricole din regiune.
Pentru a gestiona recoltele, Argeș Biosud Cooperativă Agricolă a investit masiv în infrastructura de depozitare. După achiziția unui siloz de la Costești, cu o capacitate de 42.000 de tone, care a costat 1 mil. euro plus 500.000 de euro pentru reparații, entitatea a mai adăugat un siloz metalic de 20.000 de tone prin proiect AFIR. Capacitatea totală de depozitare a ajuns la 62.000 de tone, permițând și prestarea de servicii pentru alți fermieri.
Evoluția financiară a cooperativei a fost una semnificativă, încheind anul trecut cu afaceri de 108 mil. lei, ceea ce reprezintă o creștere de 74%. Totuși, Mircea Băluță subliniază că accesul la finanțare rămâne o provocare majoră pentru sectorul agricol. El menționează că numărul de insolvențe a crescut în rândul IMM-urilor agricole, din cauza eliminării unor facilități și a datoriilor rostogolite în perioadele de secetă.
Planurile de extindere către procesare, care includ producția de făină, mălai sau pufuleți, depind în mod critic de resurse financiare. Directorul executiv a precizat că fără acces la fonduri europene sau la dobânzi mai mici, realizarea acestor proiecte va fi imposibilă. Cooperativa caută să se adapteze la piața locală, urmând modelul de organizare observat în Franța sau Germania, unde fermierii sunt foarte bine integrați în structuri cooperative.
Sectorul agricol din România se confruntă cu o vulnerabilitate economică crescută în absența capitalizării suficiente a fermierilor. Problemele legate de costul input-urilor, precum îngrășămintele și motorina, alate la prețurile la cereale care au scăzut, pun presiune pe rentabilitatea și sustenabilitatea activităților de producție. Lipsa sistemelor de irigații stabile rămâne, de asemenea, un obstacol major pentru stabilitatea culturilor pe termen lung.