Aproape jumătate dintre angajații din România se confruntă cu o stare de oboseală care este provocată sau agravată de activitatea profesională. Această situație este determinată de factori precum presiunea timpului, volumul ridicat de sarcini și stresul constant, elemente care pot transforma oboseala acumulată într-o problemă majoră. Fenomenul afectează atât individul, cât și întreaga organizație în care acesta lucrează, transformând wellbeing-ul într-o componentă esențială a mediului de lucru.
Conform studiului Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, 45% dintre angajații din România resimt această oboseală, o cifră care depășește media de 37% raportată la nivelul Uniunii Europene. Datele subliniază o presiune semnificativă asupra forței de muncă locale, unde 40% dintre subiecți indică presiunea timpului sau supraîncărcarea ca fiind principala problemă. În plus, 24% dintre aceștia menționează că se confruntă cu stres, depresie sau anxietate.
Un aspect critic evidențiat de date este faptul că oboseala profesională nu se manifestă întotdeauna printr-o scădere imediată a performanței. Un angajat aflat în pragul epuizării poate continua să livreze rezultate și să preia sarcini suplimentare, ceea ce poate face ca semnalele de alarmă să fie observate târziu de către management. Simptome precum somnul afectat, iritabilitatea sau dificultățile de concentrare pot apărea mult înainte ca problemele să devină vizibile în rezultatele profesionale.
Percepția asupra sănătății mintale reprezintă un obstacol în calea ajutorului, deoarece 55% dintre angajații români consideră că dezvăluirea unei astfel de probleme le-ar putea afecta negativ cariera. Această cifră este mai mare decât cea de 48% înregistrată în rândul angajaților europeni. Din această cauză, mulți lucrători preferă să continue să lucreze până când simptomele devin imposibil de ignorat, evitând comunicarea dificultăților întâmpinate la locul de muncă.
Pentru a preveni situațiile de burnout, companiile trebuie să se concentreze pe organizarea muncii, nu doar pe oferirea de beneficii suplimentare. Elementele cheie includ un volum realist de muncă, priorități clare, autonomie și stabilirea unor limite între timpul profesional și cel personal. Managerii au rolul de a identifica schimbările de comportament, precum izolarea socială sau nevoia crescută de control, care pot indica o stare de epuizare înainte ca aceasta să ducă la conflicte sau absenteism.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca pe un fenomen ocupațional asociat cu stresul cronic de la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes. Deși este un fenomen strâns legat de contextul profesional, acesta nu este clasificat drept o afecțiune medicală. Prevenirea acestuia necesită o cultură organizațională în care siguranța psihologică permite raportarea timpurie a presiunilor care devin nesustenabile pentru echipe.