Ministrul Educației, Sorin Costreie, a declarat că sistemul de meditații ar trebui supus fiscalizării, însă a subliniat că acest fenomen este un indicator al unor probleme profunde. Conform oficialului, recurgerea masivă a elevilor la pregătiri suplimentare în afara orelor de curs reflectă dificultățile sistemului public de învățământ de a răspunde nevoilor reale. Această poziție a fost exprimată în cadrul unei discuții despre rolul școlii și despre necesitatea unei abordări mai adaptate.
Sorin Costreie a explicat faptul că fenomenul meditațiilor nu este doar o chestiune de taxe, ci un semnal de alarmă pentru instituția de învățământ. Ministrul a menționat că, dacă școala ar funcționa conform standardelor necesare, nevoia de pregătire în afara programului ar fi mult mai redusă. Prin urmare, amploarea acestui proces de învățare suplimentară arată că școala românească se confruntă cu probleme mari în asigurarea pregătirii necesare tuturor elevilor.
Un punct central al argumentației ministrului vizează necesitatea unei educații personalizate, care să fie adaptată ritmului de învățare al fiecărui copil în parte. Sorin Costreie a punctat că elevii nu asimilează informațiile în același mod, existând situații în care unii copii rămân în urmă, în timp ce alții avansează mai rapid. Sistemul actual trebuie să poată răspunde acestor diferențe individuale pentru a evita dependența de resurse externe.
Oficialul a subliniat că școala ar trebui să fie capabilă să gestioneze diversitatea nivelurilor de înțelegere fără a necesita intervenții private constante. În opinia sa, oferirea unei educații care să țină cont de nevoile și de ritmul de dezvoltare al fiecărui elev este esențială pentru eficiența procesului de învățare. Această abordare ar putea diminua presiunea pe care meditațiile o exercită asupra familiilor și asupra sistemului.
În contextul discuțiilor despre fiscalizarea acestor servicii, ministrul a reiterat că problema de fond rămâne calitatea actului educațional oferit în cadrul școlii publice. Sorin Costreie consideră că pregătirea suplimentară este o consecință directă a faptului că instituțiile nu reușesc să acopere toate cerințele de învățare. Astfel, fiscalizarea ar trebui să vină ca o măsură administrativă, dar nu ar trebui să mascheze deficiențele de la bază.
În sistemul de învățământ din România, discuțiile privind calitatea educației și necesitatea reformelor sunt constante, fiind legate de capacitatea școlilor de a integra elevii cu ritmuri diferite. Problemele legate de pregătirea suplimentară și de necesitatea adaptării curriculelor la nivelul individual reprezintă subiecte recurente în dezbaterea publică privind eficiența școlii publice.