Comportamentul urșilor din România s-a schimbat semnificativ, animalele migruind din păduri direct în gospodăriile oamenilor pentru a găsi hrană ușor de accesibilă. Această evoluție pune în pericol siguranța cetățenilor și provoacă pierderi financiare masive pentru fermieri. În ultimii cinci ani, statul român a plătit sume de peste 55 de milioane de lei pentru a acoperi pagubele cauzate de aceste animale care nu se mai tem de prezența umană.
În județele Mureș, Harghita, Sibiu, Vrancea, Maramureș sau Hunedoara, animalele profită de suprafețele agricole vaste și fertile pentru a se hrăni. Culturile de porumb, care pot ajunge la peste 2 metri înălțime, reprezintă o sursă de energie concentrată și bogată în zahăr pentru urși. Robert Szep, director la Institut de Cercetare-Dezvoltare pentru Cinegetic și Resurse Montane, explică faptul că aceste culturi nu existau în depresiunea Ciucului, fiind o „mană cerească” pentru animale. Cercetătorul Agnes Keresztesi susține că, prin aceste practici agricole, oamenii au atras practic animalele în apropierea locuințelor.
Pe lângă agricultura de masă, dezvoltarea turismului rural și apariția numeroaselor pensiuni au creat noi oportunități de hrănire pentru urși. Unitățile cu bucătării extinse și punctele gastronomice generează deșeuri care atrag carnivorele, oferindu-le acces la gunoiul menajer. Acest proces îi ajută pe urși să câștige curaj, transformându-i în animale care pot sparge geamuri, rupe garduri sau forța uși pentru a intra în depozite. La Miercurea-Ciuc, primarul localității descrie cartiere întregi în care urșii se comportă ca și cum ar fi în propriul habitat.
Pentru a gestiona riscul, Parlamentul a stabilit două tipuri de cote pentru reducerea populației de urși. Prima este cota de prevenție, care permite împușierea a 859 de exemplare pe parcursul a doi ani, începând de toamnă aceasta. A doua este cota de intervenție, care vizează 110 urși considerați periculoși sau habituați cu oamenii. Ordonanța 81 permite primarilor să formeze comisii care pot decide alungarea, relocarea sau împușierea animalului, însă procedura este strict reglementată prin apeluri la 112 și implică echipe de vânătoare.
Procedurile de despăgubire sunt gestionate de Agenția pentru Protecția Mediului, unde se înregistrează un volum mare de dosare. În medie, un fermier primește aproximativ 3 mii de lei pentru o vacă ucisă de urs și 800 de lei pentru o oaie. Problemele apar și în zonele unde gardurile electrice sunt folosite ca măsură de protecție, deoarece animalele înfometate învață să sape pe sub acestea. În localități precum Bisoca, unde atacurile sunt frecvente, cetățenii trăiesc într-o stare de alertă constantă din cauza prezenței animalelor în livadă sau chiar în curți.
În România, gestionarea conflictelor dintre oameni și carnivorele mari rămâne o provocare administrativă majoră. Deși există proiecte de succes, precum cel de la Băile Tușnad care utilizează senzori și gulere de monitorizare, majoritatea localităților depind de intervenții punctuale. Specialistul Silviu Chiriac, cercetător în biodiversitate la Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea, subliniază că metodele actuale de relocare sunt adesea ineficiente, sugerând tehnici de condiționare adversivă pentru a descuraja animalele să mai apropie de zonele locuite de oameni.