Un nou proiect legislativ care vizează introducerea uniformelor școlare obligatorii în unitățile de învățământ din România a declanșat o dezbatere intensă privind resursele financiare necesare. Propunerea de modificare a Legii învățământului preuniversitar prevede ca elevii să poarte o ținută standardizată, oferind totodată mecanisme de subvenționare sau gratuitate pentru familiile care au nevoie. Totuși, această inițiativă vine într-un moment în care sistemul de burse a suferit deja reduceri semnificative din cauza constrângerilor bugetare.
Cătălin Nan, reprezentantul părinților, a semnalat faptul că introducerea unei noi cheltuieli majore este problematică, având în vedere că bursele de reziliență au dispărut, iar sistemul burselor de merit a fost restrâns de la acoperirea a 30% dintre elevi la maximum 15%. El subliniază că Consiliul Fiscal a constatat faptul că proiectul nu îndeplinea cerințele legale privind fundamentarea cheltuielilor și a solicitat detalii despre metodologia de calcul. Există temeri că finanțarea ar putea cădea pe umerii consiliilor județene, al CGMB sau al consiliilor locale, fără a exista garanția că acele fonduri sunt efectiv disponibile.
În ceea ce privește impactul financiar, au fost vehiculate estimări politice de peste un miliard de lei pentru subvenții, însă acestea nu reprezintă calculul oficial al proiectului. Cătălin Nan întreabă care va fi costul anual real și cum vor putea localitățile cu bugete extrem de mici să acopere această obligație. Există unități administrative teritoriale (UAT-uri) care, conform legislației, nu își pot acoperi din venituri proprii nici măcar cheltuielile salariale, ceea ce ar putea duce la un tratament inegal între copiii din comune sărace și cei din orașe cu bugete mari.
Deși inițiatorii susțin că uniformele ar putea reduce bullyingul și discriminarea prin eliminarea vizibilității diferențelor materiale, reprezentanții părinților consideră că acest argument nu este susținut de date empirice. Elevii vor continua să dețină obiecte care reflectă statutul social, precum telefoane, ceasuri sau încălțăminte. Cătălin Nan menționează că bullyingul este un fenomen complex, legat de climatul școlar și relații, iar hainele pot ascunde doar temporar diferențele, fără a rezolva cauzele profunde ale problemelor de interacțiune dintre elevi.
O alternativă pentru combaterea agresivității în școli este deja existentă prin Strategia națională pentru susținerea părinților 2024–2030, aprobată prin hotărâre de guvern. Această strategie prevede programe de consiliere pentru părinți și cadre didactice, având un buget estimat de aproximativ 353 de milioane de lei până în anul 2030. Cătălin Nan susține că discuțiile ar trebui să se concentreze pe punerea în practică a acestor măsuri deja adoptate, care vizează educația și intervenția timpurie, în loc de simpla impunere a unei ținute comune.
În prezent, în România, purtarea uniformei nu este obligatorie la nivel național, decizia fiind lăsată la latitudinea fiecărei unități de învățământ prin regulamente interne. Proiectul actual propune ca modelele și standardele tehnice să fie stabilite de consiliile de administrație ale școlilor, după consultarea asociațiilor de părinți. Inițiatorii argumentează că uniforma ar ajuta și la siguranță, oferind un instrument vizual rapid pentru identificarea elevilor în perimetrul școlar și monitorizarea accesului persoanelor străine.