România se confruntă cu un număr alarmant de cazuri de femicid, în condițiile în care sistemul de protecție a femeilor este descris ca fiind lent și haotic. În anul 2024 au fost raportate 43 de victime, iar în 2025 cifrele au crescut cu peste 50%, ajungând la 66 de decese. În cursul anului 2026, până în prezent, 30 de femei au fost deja victime ale violenței extreme în cercurile lor apropiate.
Mărturiile femeilor care au supraviețuit abuzurilor dezvăluie o realitate brutală, marcată de intimidări fizice și amenințări constante cu moartea. Victimele raportează lovituri cu obiecte precum țevi de aspirator, cabluri sau palete de bucătărie, precum și utilizarea apei reci pentru a atenua urmele violenței. Aceste agresiuni sunt adesea dublate de un control obsesiv exercitat de agresori, care folosesc violența pentru a-și recăpăta puterea în momentele de separare.
Cazul Teodorei, o tânără de 23 de ani, ilustrează eșecul instituțional în care ordinea de protecție și plângerile penale nu au fost suficiente pentru a preveni asasinatul. Deși agresorul, Robert Lupu, a fost cunoscut pentru antecedentele de violență, Judecătoria din Bacău a respins cererea de ridicare a armelor, considerând că nu s-a probat posesia acestora. Înainte de deces, Teodora a fost urmărită cu mașina, însă apelurile la 112 nu au fost înregistrate de autorități.
Criminologul Dan Rusu explică faptul că majoritatea femicidelor au loc în contexte în care agresorul simte că își pierde controlul asupra partenerului. Această „rană narcisică” duce la o furie care transformă omuciderea într-o modalitate de a asigura legătura eternă între agresor și victimă. În cazul Teodorei, toți factorii de risc care anunță iminența unui femicid intim au fost prezenți, însă intervenția statului a fost inexistentă.
Procurorul general Cristina Chiriac a subliniat o discrepanță între numărul de sesizări și numărul de dosare penale, observând o scădere de 16% a acestora. Deși poliția a intervenit la peste 138.000 de sesizări de violență domestică, există o subevaluare a gradului de pericol în cazurile cu intensitate medie. Această abordare uniformă face ca riscul de femicid să fie tratat la fel ca orice altă infracțiune de violență domestică.
Deși din 23 aprilie 2026 a intrat în vigoare legea pentru prevenirea și combaterea femicidului, aplicarea acesteia este blocată de instabilitatea politică. Această legislație specială a fost creată pentru a răspunde cererilor societății, însă termenele de implementare întârziate lasă victimele fără protecție reală. Ineficiența legii și dificultățile instituționale permit ca abuzul să continue fără consecințe imediate pentru agresori.