Tinerii din România părăsesc casa părintească la o vârstă tot mai mare, un fenomen influențat de constrângeri economice și schimbări culturale. Conform datelor Eurostat, media vârstei la care românii pleacă de acasă a ajuns la 27,4 ani, ușor peste nivelul de 27,3 ani înregistrat anul trecut. Există un decalaj semnificativ între sexe, bărbații plecând în medie la 29,4 ani, în timp ce femeile părăsesc locuința părintească la 25,3 ani.
Factorul financiar este principalul motor al acestei tendințe, influențând decizia de a rămâne în aceeași locuință. Pe lângă costurile ridicate ale locuințelor, unii tineri aleg să rămână cu părinții pentru a îngriji membri ai familiei bolnavi, deoarece nu își permit să angajeze personal extern. Această situație este vizibilă și în cazul unor lucrători, precum Vlad Apostolescu, care a ales să locuiască cu părinții pentru a putea învăța o meserie nouă fără presiunea chiriei.
Din punct de vedere psihocultural, fenomenul este explicat și prin schimbări de comportament. Psihologul Daniel David susține că, deși cauza principală este economică, la generația Mileniari apare și o componentă psihoculturală. Aceasta este legată de faptul că independența sau caracterul autonom este considerat ușor mai redus față de Generația X, ceea ce face ca revenirea în casa părintească să fie acceptată mai ușor din punct de de vedere psihologic de către societate.
Disparitățile de preț între regiuni sunt masive, afectând capacitatea de a dobândi proprietăți. În Cluj, este nevoie de aproximativ 11 salarii întregi pentru a achiziționa un apartament, în timp ce la Giurgiu acest număr este sub șase. Comparația cu alte orașe europene arată un context complex: la Viena este necesar aproximativ 12 ani de salarizare, iar la Praga aproximativ 18 ani, ceea ce evidențiază dificultatea accesului la locuințe în anumite zone ale României.
O altă problemă centrală este lipsa ofertelor noi de locuințe pe piață. În prima jumătate a acestui an, au fost date în folosință mai puțin de 32.000 de locuințe noi, ceea ce indică o ofertă insuficientă. Această realitate se corelează și cu rata de ocupare a forței de muncă, observându-se că în țările unde tinerii pleacă mai devreme de acasă, precum Olanda sau Germania, rata de ocupare a celor între 20 și 29 de ani este peste media UE.
Situația pieței imobiliare din România este marcată de un dezechilibru între salarii și prețul locuințelor. În urmă cu 25 de ani, un tânăr avea nevoie de aproximativ 66 de salarii medii nete pentru a cumpăra o garsonieră, însă în prezent, acest număr a crescut la circa 70. Această evoluție reflectă dificultatea generațiilor actuale de a atinge independența financiară prin proprietate imobiliară.