Sistemul de epurare a apelor uzate din România se confruntă cu probleme grave de funcționare, afectând atât mediul, cât și bugetele locale. Un studiu de calitate a apelor realizat în 2024 indică faptul că 66% din cele 3.184 de stații de epurare din întreaga țară nu funcționează conform parametrilor proiectați. Această situație înseamnă că cel puțin un indicator de emisie este depășit în majoritatea instalațiilor, ceea ce duce la evacuarea unor ape mai poluate decât cele care intră în procesul de tratare.
În comuna Brăduleț din județul Argeș, o stație de epurare construită în trei ani și recepționată în iulie 2017 nu a funcționat niciodată la capacitatea pentru care a fost proiectată. Deși investiția a depășit un milion și jumătate de lei, instalația a fost construită peste o veche stație dezafectată, fără ca canalele vechi să fie obturate corect. Din acest motiv, apele uzate ajungeau în pârâu fără a fi procesate, generând nereguli constante detectate de Garda de Mediu.
Expertiza tehnică realizată pentru primărie a scos la iveală deficiențe majore, precum un strat de depuneri de 50-60 de centimetri într-un bazin, care a ars motorul de amestec. De asemenea, lipsesc echipamentele de rezervă pentru aerisire și senzorii de oxigen, fiind necesară o reabilitare majoră. Primarul Florin Iordache a declarat că încearcă să obțină fonduri pentru remediere, după ce a reușit să securizeze două milioane două sute douăzeci și cinci de mii de lei de la stat.
La Ploiești, situația este comparabilă, deoarece lucrările la noua stație de epurare au fost oprite încă din anul 2013. În stația veche, muncitorii trebuie să curețe mizeria manual, în timp ce apele deversate în râu sunt mai poluate decât cele primite. Mihai Laurențiu Polițeanu, primarul Ploieștiului, a menționat că finanțarea a fost sistată din cauza unor conflicte politice locale, iar proiectul de modernizare, care includea și producerea de energie din biogaz, a rămas blocat.
Problemele financiare și administrative creează un cerc vicios în care administrațiile locale plătesc amenzi de zeci de mii de euro din bugetul comunelor. Aceste penalități sunt ulterior recuperate prin solicitarea de fonduri suplimentare de la bugetul de stat pentru reparații. În loc de investiții eficiente, banii publicilor sunt utilizați pentru a acoperi incompetența sau proiectele rămase în stadiul de conservare, fără ca serviciile de epurare să fie livrate locuitorilor.
Problematica stațiilor de epurare se înscrie într-un context de gestionare deficitară a infrastructurii de mediu la nivel național. În România, procesul de modernizare a rețelelor de canalizare și a stațiilor de tratare este unul critic, fiind esențial pentru respectarea standardelor europene de calitate a apei. Lipsa de continuitate în finanțare și conflictele dintre autorități rămân obstacole majore în reducerea poluării apelor de suprafață.