Un nou proiect de lege, numărul L387/2026, se află în dezbatere la Camera Deputaților și propune schimbări fundamentale privind înființarea unităților protejate. Proiectul vizează restricționarea accesului în sistem prin impunerea unor criterii stricte privind statutul juridic al fondatorilor. Această mișcare legislativă încearcă să combată situațiile în care contribuția reală a persoanelor cu dizabilități la producție este minimă sau greu de cuantificat.
Conform propunerii, unitățile protejate vor putea fi înființate exclusiv de trei categorii de entități: persoane fizice cu dizabilități care desfășoară activități economice independente, întreprinderi sociale de inserție atestate conform Legii nr. 219/2015 sau asociații și fundații acreditate ca furnizori de servicii sociale. Această schimbare de concepție introduce o condiție suplimentară privind natura entității, nu doar obligativitatea de a angaja persoane cu handicap. Până în prezent, esențial era doar respectarea condițiilor de angajare prevăzute de Legea nr. 448/2006.
Pentru societățile care vor să rămână în sistem prin categoria întreprinderilor sociale de inserție, cerințele economice devin mult mai rigide. Acestea trebuie să prevadă în acte constitutive că alocă minimum 90% din profit scopului social și rezervei statutare. De asemenea, se impune o limită a diferențelor salariale între nivelurile de remunerare, care nu pot depăși raportul de 1 la 8. O astfel de transformare necesită o restructurare economică substanțială pentru multe companii care funcționează deja ca unități protejate autorizate.
Proiectul propune și eliminarea unor garanții prevăzute în legislația actuală pentru unitățile înființate în cadrul organizațiilor de persoane cu handicap. În prezent, acestea trebuie să destineze minimum 75% din profit programelor de integrare socioprofesională și să prezinte un raport financiar anual. În noul text, aceste obligații de raportare și procentul de profit nu mai apar, dar se permite unităților protejate să participe la achiziții, chiar dacă produsele provin parțial de la alte unități protejate.
O problemă majoră identificată este lipsa unor dispoziții tranzitorii care să reglementeze situația unităților deja autorizate. Autorizațiile actuale sunt eliberate pentru o perioadă de 3 ani, însă proiectul nu explică ce se întâmplă cu entitățile care nu se încadrează în noile categorii. Există riscul ca firmele care au făcut investiții în echipamente și au contracte în derulare să se vadă în situația de a pierde statutul de unitate protejată fără un termen de adaptare clar.
La nivel național, datele de la 1 aprilie 2026 indicau existența a 459 de unități protejate autorizate, care angajau aproximativ 3.050 de persoane, dintre care 2.011 erau persoane cu dizabilități. Deși aceste numere reprezintă doar 0,5% din totalul persoanelor adulte cu dizabilități din România, impactul oricărei modificări legislative asupra acestui grup numeric redus este considerat critic pentru stabilitatea locurilor de muncă existente.