Satul Geamăna a fost practic șters de pe harta României în urmă cu aproape 45 de ani. Localitatea a fost evacuată în anul 1978 pentru a permite crearea unui iaz de decantare destinat deșeurilor provenite de la cea mai mare mină de cupru din Europa. În prezent, ceea ce a fost un sat plin de viață este acoperit de nămol și de o apă toxică, lăsând la suprafață doar partea superioară a bisericii locale.
Procesul de evacuare a afectat viețile a peste 1.000 de oameni, care au fost obligați să își părăsească casele și bunurile. Deși locuitorii au fost atrași inițial de promisiuni privind câștiguri financiare mari și noi terenuri, realitatea a fost diferită. Mulți dintre săteni nu au văzut niciodată sumele promise, iar cei care au primit compensații au considerat că acestea sunt departe de valorile anunțate anterior de autorități.
Astăzi, lacul de deșeuri se extinde anual cu aproximativ un metru, înghițind tot ce se află în vale. Sub stratul de nămol și apă contaminată se află sute de gospodării, școli, grădini și chiar cimitere. Apa, care prezintă culori roșii și albastre, inundă totul, de la zonele joase până la cele mai înalte culmi, transformând satul Geamăna într-un spațiu de decantare pentru deșeurile reziduale.
Activitatea minieră care a dus la această situație este legată de mina Roșia Poieni, o exploatare la suprafață. Această mină de cupru deține cel mai mare zăcământ de cupru și aur din România, reprezentând 65% din cantitatea totală de cupru a țării. Lacul toxic actual servește drept loc de depozitare pentru resturile rezultate din procesul de extracție de la acest zăcământ masiv.
În prezent, în zona afectată de acest lac de deșeuri mai locuiesc doar aproximativ 20 de oameni. Aceștia trăiesc în apropierea spațiului transformat în iaz de decantare, privind spre urmele satului care a fost îngropat. Singurul reper vizibil al vechii comunități rămâne turla bisericii, care reușește să iasă deasupra nămolului și al mâlului care acoperă restul localității.
Exploatarea minieră de tip suprafață este o metodă prin care se extrag mineralele de la adâncimi variate, lăsând în urmă zone vaste afectate de modificări ale peisajului. În cazul Roșia Poieni, acest proces a dus la crearea unor iazuri de decantare pentru deșeurile reziduale, care pot avea un impact major asupra mediului înconjurător și asupra comunităților locale prin inundarea terenurilor și contaminarea apelor.