Situația socială din Republica Moldova este marcată de un nivel ridicat de sărăcie în rândul minorilor, fenomen care afectează peste o treime din populația infantilă la nivel național. Datele furnizate de Biroul Național de Statistică arată că rata sărăciei absolute în rândul copiilor a depășit pragul de 30% în cursul anului trecut. Disparitățile dintre zonele urbane și cele rurale sunt extrem de pronunțate, evidențiind o vulnerabilitate majoră în comunitățile izolate.
În mediul rural, indicatorul sărăciei absolute a ajuns la 43,5%, o cifră mult mai ridicată decât cea de aproximativ 19% înregistrată în orașe. Pe lângă lipsa veniturilor, copiii se confruntă cu o sărăcie multidimensională, care include dificultăți de acces la educație, servicii medicale și condiții de trai adecvate. Această stare de fapt este alimentată de veniturile reduse și de lipsa locurilor de muncă stabile în zonele agricole.
Analizele experților indică faptul că structura familiei influențează direct riscul de sărăcie. În cazul în care ambii părinți sunt angajați, rata sărăciei este de aproximativ 20%, însă aceasta crește peste 30% atunci când unul dintre părinți nu are un loc de muncă. Riscul este aproape dublu în familiile cu trei sau mai mulți copii față de cele cu un singur copil, subliniind dificultatea de a asigura un trai decent.
Pentru a menține un nivel de viață decent pentru o familie cu doi copii, veniturile ar trebui să fie semnificativ mai mari decât cele actuale. Conform studiilor realizate de Mihail Ciobanu, de la Institutul Național de Cercetări Economice, fiecare părinte ar trebui să câștige lunar peste 30.000 de lei. În prezent, există un decalaj mare între această sumă necesară și salariul mediu înregistrat în țară, ceea ce complică situația gospodăriilor.
Pentru anul 2027, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a propus alocarea a 70 de milioane de lei pentru sprijinirea a aproximativ 16.000 de copii aflați în situații de risc. Autoritățile intenționează, de asemenea, să majoreze indemnizațiile pentru copiii din serviciile de plasament. Totuși, experții precum Liliana Rotaru subliniază că ajutorul financiar trebuie însoțit de educație financiară, pentru a preveni utilizarea resurselor în afara beneficiului copilului.
Prestațiile sociale actuale joacă un rol crucial în atenuarea impactului economic, reducând rata sărăciei cu 5,8 puncte procentuale. Totuși, pentru o soluție durabilă, este necesară investiția în infrastructură, economie locală și servicii sociale. Prevenirea excluziunii sociale depinde de identificarea timpurie a riscurilor și de facilitarea accesului la formare profesională și locuri de muncă apropiate comunităților de proveniență.