România se află în poziția cea mai slabă din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în ceea ce privește accesul copiilor de vârstă foarte mică la programele care combină educația cu îngrijirea. Conform datelor recente, țara ocupă ultimul loc în clasament în categoria copiilor de doi ani înscriși în creșe. Situația este evidențiată de raportul oficial OCDE, care analizează nivelul de participare la sistemele de învățământ preșcolar în toate statele membre.
Analiza detaliată a documentului Education at a Glance 2026 relevă faptul că doar 12% dintre copiii români de 2 ani beneficiază de programe de dezvoltare educațională timpurie. Aceste programe trebuie să îndeplinească criteriile Clasificării Internaționale Standard a Educației pentru a combina efectiv componentele de educație cu cele de îngrijire. Deși această cifră este extrem de scăzută la nivel internațional, raportul menționează că există o creștere de aproape 6 puncte procentuale față de nivelul înregistrat în anul 2015.
În ceea ce privește copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, România prezintă, de asemenea, indicatori sub media organizației. În anul 2024, procentul celor înscriși în programe de educație și îngrijire timpurie a fost de 76%. Această valoare este semnificativ mai mică decât media de 90% raportată pentru toate țările membre OCDE. Raportul subliniază că participarea la astfel de programe este o practică extrem de răspândită în toate statele analizate începând cu vârsta de 3 ani.
Deși raportul OCDE semnalează progrese în ceea ce privește procentul total de copii înscriși într-o formă de învățământ preșcolar, nivelul general rămâne sub standardele europene. România a reușit să îmbunătățească ratele de înscriere în ultimii ani, însă decalajul față de restul țărilor din OCDE rămâne masiv. Diferența de performanță este vizibilă în special la nivelul celor mai mici copii, unde accesul la instituțiile de creșă este cel mai limitat din punct de vedere statistic.
Situația accesului la educație preșcolară este strâns legată de mediul socio-economic în care se nasc copiii. În România, factorul socio-economic influențează rezultatele educaționale mai mult decât în orice alt stat din Europa, conform unor declarații oficiale. Această disparitate afectează capacitatea copiilor de a atinge nivelurile de bază de competență, ceea ce poate crea dificultăți pe termen lung în parcursul lor școlar și în dezvoltarea competențelor necesare.
Sistemul de învățământ preșcolar din România include atât grădinițele, cât și creșele, însă distribuția copiilor între aceste categorii este inegală. În timp ce grădinițele acoperă o parte mai mare din populația de vârstă preșcolară, creșele rămân o resursă accesibilă unui segment foarte mic de populație. Această structură contribuie la poziționarea țării la coada clasamentelor internaționale privind dezvoltarea timpurie a copiilor.