România se poziționează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește problema supraaglomerării în locuințe pentru segmentul de tineri. Conform celor mai recente date furnizate de Eurostat, peste 60% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani din țara noastră trăiesc în condiții de aglomerație în gospodării. Această cifră depășește semnificativ media de 27% înregistrată la nivelul întregului continent european.
Analiza detaliată a indicatorilor Eurostat relevă faptul că cele mai mari rate de supraaglomerare din Europa se regăsesc în România, unde procentul este de 60,4%. După țara noastră, următoarele state cu cele mai mari valori sunt Letonia, cu un nivel de 54,9%, și Bulgaria, care înregistrează 52,8%. În opoziție, cele mai mici rate de aglomerație au fost observate în Cipru, Irlanda și Malta, unde valorile sunt extrem de reduse.
La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 26,9% dintre tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani au locuit în gospodării supraaglomerate în anul 2025. Este important de menționat că rata de supraaglomerare în rândul acestei categorii de vârstă este cu 10,1 puncte procentuale mai mare decât cea raportată pentru întreaga populație, care se situează la 16,8%. Această discrepanță evidențiază dificultățile specifice de locuire ale generațiilor tinere.
Statistica indică și o tendință de scădere a aglomerației pe măsură ce tinerii în avansază în vârstă. Pentru persoanele cu vârste între 15 și 19 ani, rata de supraaglomerare este de 30,1%, în timp ce pentru grupa de vârstă 20-24 de ani, aceasta scade la 28,7%. În cazul tinerilor cu vârste între 25 și 29 de ani, indicatorul scade și mai mult, ajungând la un nivel de 21,8%.
În România, diferența dintre rata de supraaglomerare a tinerilor și cea a populației totale este de 20 de puncte procentuale. Mai exact, în timp ce pentru tinerii de 15-29 de ani cifra este de 60,4%, pentru întreaga populație aceasta este de 40,4%. O situație similară de amplă discrepanță se observă și în Bulgaria și Grecia, unde diferențele dintre cele două categorii de date sunt de cel puțin 20 de puncte procentuale.
Problema supraaglomerării locuințelor este un indicator social utilizat constant de Eurostat pentru a monitoriza calitatea vieții și accesul la locuințe adecvate în statele membre. Aceste date reflectă modul în care densitatea populației într-un spațiu limitat afectează condițiile de trai, fiind un element cheie în analiza politicilor de locuire și a dezvoltării economice la nivel european.