România se află în prima poziție la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește problema supraaglomerării locuințelor în rândul populației tinere. Conform celor mai recente date furnizate de Eurostat pentru anul 2025, peste 60% dintre tinerii români cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani locuiesc în gospodării care sunt considerate supraaglomerate. Această situație evidențiază dificultățile majore de care se confruntă această categorie de vârstă în accesarea unor locuințe adecvate.
Conform definiției stabilite de Eurostat, o persoană este considerată parte a unei gospodării supraaglomerate atunci când locuința respectivă nu dispune de numărul minim de camere necesar. Acest calcul este realizat în funcție de dimensiunea și componența familiei care ocupă spațiul respectiv. Analiza ține cont de necesarul de camere pentru cupluri, precum și pentru adulții care locuiesc singuri, asigurând un standard de locuire adecvat.
În cadrul studiului, se ia în calcul și spațiul necesar copiilor, adaptat în funcție de vârsta și sexul acestora. Această metodologie permite o evaluare precisă a calității vieții și a spațiului de locuit. Pentru tinerii români, lipsa acestui spațiu minim necesar reprezintă o realitate cotidiană, reflectând dificultatea de a găsi un apartament accesibil care să permită o viață independentă și confortabilă.
Diferența față de media europeană este extrem de pronunțată în acest context. La nivelul întregii Uniuni Europene, aproximativ 26,9% dintre tinerii cu vârsta între 15 și 29 de ani trăiau în anul 2025 în gospodării supraaglomerate. Procentul înregistrat de România depășește cu mult această medie a UE, plasând țara într-o poziție critică în comparație cu restul statelor membre ale blocului european.
Pe lângă România, alte două țări prezintă situații similare, cu rate de supraaglomerare foarte ridicate. Letonia înregistrează un procent de 54,9%, iar Bulgaria se situează la 52,8%, ceea ce înseamnă că în aceste state mai mult de jumătate dintre tinerii de 15-29 de ani trăiesc în condiții de supraaglomerare. România rămâne însă în vârful acestui clasament negativ, depășind semnificativ aceste valori.
Problema locuințelor reprezintă un subiect de interes social constant, fiind strâns legată de indicatorii economici și de accesul la proprietate. În contextul european, monitorizarea acestor statistici de către Eurostat ajută la identificarea disparităților dintre statele membre. Datele privind locuințele sunt esențiale pentru înțelegerea dinamicii demografice și a dificultăților de integrare socială ale noilor generații în piața imobiliară.